Publicat:
14.05.2025, ora 19:02
Actualizat: 14.05.2025, ora 19:02
- La 37 de ani, Bogdan Mitrea spune adio fotbalului la clubul la care l-a început, Universitatea Cluj.
- Interviu emoționant despre începuturile în fotbal, momentele când dormea la stadion, juca pe 200 de lei și mânca la un bar.
Bogdan Mitrea, fundaș central, a jucat, printre altele, la Farul, FCSB, Sepsi și Universitatea Craiova va rămâne în fotbal: va fi agent de jucători.
Bogdan Mitrea își anunță retragerea, prin intermediul GOLAZO.ro
Salut, Bogdan! Mai sunt 2-3 meciuri și e gata pentru tine cariera de fotbalist.
Așa e! Mi-e greu să iau decizia, dar trebuie să o iau. În ultimul an m-am gândit la această decizie și punându-le toate în balanță, cred că e cel mai bine să mă retrag acum în vară.
E o decizie care vine pentru că nu mai puteai sau pentru că ți-ai conturat planul de viitor?
Mă gândesc de ceva timp ce o să fac după ce termin. Din punct de vedere fizic sunt bine, n-am nicio problemă. În carieră n-am avut nicio accidentare. Am avut constanță și pot să număr antrenamentele la care n-am fost de când am venit în prima ligă, de fapt la liga a II-a la Iași, la 24 de ani. Nici înainte n-am avut, dar de atunci s-a contabilizat perioada mea fotbalistică. Am avut o constanță și n-am avut nici măcar nicio întindere musculară. Am ajuns la un moment în care nu mai am plăcerea să mă antrenez și ăsta e adevărul. Nu mai am tragere, efectiv, să merg zilnic la antrenament, să merg în cantonament, să am în fiecare săptămână meciuri. E un nivel de saturație și am considerat că e mai bine.
Ce o să-ți lipsească?
Chestiile de vestiar, antrenamentele, meciurile și acele lucruri din ziua meciului, adrenalina. Din păcate, n-am avut chestia asta în ultimul an și asta m-a făcut să iau decizia asta.
Frumoși anii din fotbal?
Da, foarte frumoși!
N-ai schimba nimic?
Nu! Aș lua-o de la capăt.
E mare lucru să spună asta un fotbalist care a reușit, dar care s-a chinuit mult până să facă asta.
Da, da! M-am chinuit și a fost greu, dar satisfacția este mai mare. Când te chinui și e mai greu, orice obții pe munca ta, fără să-ți dea nimeni nimic dacă nu meriți, îți dă o satisfacție mare. De aceea sunt mândru de ceea ce am realizat. Mă uit cu mândrie în urmă și am o satisfacție că o să-i transmit copilului meu aceste chestii.
Bogdan Mitrea va fi agent de jucători
În cazul tău, drumul din fotbal a fost ca un cerc, ai început la Universitatea Cluj și te retragi tot de aici. A fost o dorință să fie așa?
Da! Mereu m-am gândit. Gândul meu a fost să joc pentru Universitatea, dar apoi, cum am avansat în carieră și am îmbătrânit, mi-am dorit să mă retrag acasă și să fiu acasă. M-am simțit foarte bine în ultimii doi ani de zile. Probabil de asta am luat și decizia de a nu mai continua cu fotbalul.
Cum e Bogdan Mitrea acum, față de omul care începea fotbalul la Universitatea Cluj?
Împlinit! După atâția ani sunt împlinit, realizat și mândru. Știu că am făcut ce am vrut în viață. Am reușit și am tras de la 7-8 ani să fac fotbal. Am făcut ce mi-a plăcut.
Ce vei face după?
În principiu, tot în domeniu fotbalului o să fiu. O să fac impresariat și o să colaborez cu agentul meu. E de mulți ani și știu ce fel de om este. Are agenția lui și îmi place ideea de a colabora. Pe partea asta o să mă duc.
O lume controversată, cea a agenților. Sunt mulți fotbaliști care spun că au fost distruși de un agent. Sigur, sunt și alții care le datorează cariera.
Deocamdată, percep această meserie din punct de vedere fotbalistic. Am lucrat cu câțiva agenți în carieră. Simt că pot și sper să pot să fac această meserie cu aceleași principii cu care am făcut fotbalul, corectitudine și seriozitate. Dacă reușesc e OK, dacă nu, vedem mai departe. Cred că am un atu față de mulți pentru că vin dintre ei și știu cum se simt fotbaliștii când li se transmit niște lucruri.
Ce n-o să faci niciodată ca agent? Ceva ce ai văzut la alții, dar fără să dai nume.
Probabil nu-mi place chestia de a minți jucătorul. N-am să fac asta. Sunt o persoană deschisă și sinceră și prefer să mă duc cu adevărul. Probabil o să spun adevărul așa cum îl consider eu. N-aș minți doar că-mi obțin mie un obiectiv.
Ai câțiva fotbaliști cu care vei colabora?
Da! Am câțiva care sunt la noi în agenție, români, de care mă voi ocupa eu cel mai probabil.
Cine? Să știm pe cine să sunăm.
Haha! Avem pe Tudorie, Buzbuchi, Andres Dumitrescu, Boboc, Chinteș. Mai vorbim cu câțiva, dar am preferat să n-am, la început, foarte mulți jucători. Trebuie să o iau pas cu pas. Prefer să-i ajut pe cei cu care fac acest pas, decât să iau pe mulți și să nu reușesc să mă ocup de niciunul.
O să mergi la meciuri de juniori?
Cel mai probabil. Mă încântă să fac lucruri noi. Consider că următorul pas atunci când mă retrag ar fi să sar în ceva și să n-am timp să mă gândesc ce-o să fac sau altceva. Încerc să-mi imaginez cum o să fie perioada de atunci, când o să mă las. Prefer să mă duc la meciuri și să văd. Să fac asta pe marile stadioane pentru că n-am avut timp să fac asta cât am fost jucător. Prefer să fac lucruri pe care nu le-am mai făcut.
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
Mă întorc la ceea ce a însemnat cariera ta de fotbalist. La 24-25 de ani erai anonim. Ai ales acest drum pentru că trebuia să te și întreții cumva?
De multe ori mă gândesc cum reușeam atunci. N-aveai atâtea responsabilități. N-aveam familie, aveam doar prieteni și stăteam cu tatăl meu. Era mult mai simplu. Ambiția m-a făcut să nu cedez, de asta am reușit. N-am acceptat sub nicio formă atunci când nu făceam tot posibilul să reușesc. Vorbeam și atunci că inclusiv familia îmi spunea să mă las și să mă apuc de școală, să încep să muncesc. Erau discuțiile noastre. Am spus și atunci că voi trage până când nu mai aveam nicio șansă și aici s-a văzut ambiția.
Cine te-a dus la fotbal?
Am mers singur la 8 ani.
Erai aproape?
Da! Eram în Cluj. Vag îmi amintesc. Era un antrenor de fotbal la mine în cartier, care avea gemeni cu care jucam fotbal. Eram prieteni și jucam. Ne-a spus că de mâine să mergem obligatoriu la fotbal. Am ascultat și m-am dus. Părinții mei n-au știu, la început, că mă duc la fotbal. Era atunci și o altă perioadă pentru că puteai să faci cam ce voiai de la 7-8-9 ani. Stăteai pe afară și nu știa nimeni de tine. Așa am început să mă duc la fotbal.
Bogdan Mitrea: „Nu-i ușor când îți pierzi ambii părinți devreme”
Și când au aflat?
M-au susținut! Nu-mi amintesc să-mi interzică. Știu că am continuat singur mulți ani. Chiar vorbeam că acum e rândul meu să am grijă de copil și să-l duc la fotbal. Țin minte că tata venea zilnic cu mine la fotbal când aveam vreo 12-13 ani. Mă ducea cu mașina pe mine și pe încă câțiva colegi și ne aducea. Îi făcea plăcere să stea pe margine și să se uite la antrenament. Mulți ani a venit cu mine și am avut ajutorul și suportul lui.
Nu mai e printre noi tatăl tău, greșesc?
Nu! A decedat.
Crezi că ar fi mândru de ceea ce ai făcut în fotbal?
Da, da! Chiar și-ar fi dorit să vină să mă vadă la Cluj. Știu că a fost una din dorințele lui. Îmi spunea să vin acasă. Eram la Craiova atunci și mă aflam într-o perioadă mai grea și îmi spunea să vin acasă, că e mai bine. Sunt singur că ar fi fost mândru.
Cu ce ai rămas de la tatăl tău? Ce te-a învățat?
Foarte multe lucruri m-a învățat. Cum am spus vizavi de minciună. Să fiu corect în viață și muncitor. El a muncit de la 16 ani. Mi-a transmis aceste valori. Cred că aceste două sunt cele mai importante lecții pe care mi le-a dat.
Mai ușor să fii tată când ai avut un tată ca al tău?
Cu siguranță! Cei din generația mea i-am avut pe părinții noștri ca pe niște modele. Unii munceau de dimineața până seară ca să le ofere tot ce-i mai bun familiilor lor. Ai crescut cu ideea că mama și tata mergeau la muncă. Părinților le-a fost greu și întrețineau familia cu ce aveau. Îți transmit niște priorități în viață. Mie mi-au transmis să fiu responsabil, echilibrat în rolul de părinte.
De la o vârstă fragedă n-ai mai avut-o pe mama ta.
Da! De la 18 ani.
Cum a fost acel moment pentru tine?
A fost greu! Eram mai copil, dar m-a întărit acel moment pentru viață. Apoi și cu tatăl meu. Nu e ușor când îți pierzi părinții, dar am noroc că am doi frați cu care mă înțeleg și pe care-i iubesc. Am o familie frumoasă.
Ce înseamnă familia pentru tine?
E clar cel mai important lucru! Indiferent ce se întâmplă ei sunt aproape de tine. Cred că e cel mai important lucru.
Sunteți trei băieți?
Nu! Mai am un frate și o soră. Ei sunt mai mari decât mine și am avut noroc. Sunt cu 10 și 12 ani mai mari. M-au crescut și ei, și am fost norocos, cel mai mic și cel mai răsfățat. Aveam părinții și frații mei care mă ajutau pe mine.
Norocosul familiei care, după junioratul la U Cluj, a plecat la Beiuș.
Exact cum am zis. A fost acea perioadă a carierei mele de la 18-23 de ani. O perioadă grea din care am învățat foarte multe. Știu că m-a pregătit pentru perioada următoare, cea mai importantă parte a carierei. Am dat atunci probe la liga a IV-a. Sună ciudat. Mă crezi că nu le-am luat.
Fotbal la Iara pe 200 de lei, fără bani la Beiuș
Ce s-a întâmplat?
După experiența de la Beiuș, mi-am luat ghetele și am plecat acasă, în mijlocul turului. Iarna aceea m-am dus la liga a IV-a. Mi s-a spus să fac cantonamentul cu ei și apoi să se decidă. La sfârșitul cantonamentului mi-au spus că nu mă țin. Eram cu prietenul meu cel mai bun, cu care am început fotbalul. Drumurile noastre ne-au dus împreună până la 18-19 ani. A venit președintele nostru, care era polițist, în cameră. Lui i-a spus că-i dă contract de 400 de lei și mie nimic. Am insistat să rămân și mi-a spus să stau pe 200 de lei, dacă vreau. Am acceptat. Era Minerul Iara.
Ai jucat pe 200 de lei, ce puteai să faci cu ei?
Nu știu. Sună într-un fel 200 de lei. Am început cu ei și am început să joc câteva meciuri și patronul, care era un om extraordinar, Gheorghe Irimieș, îmi mărea salariu cu 200 de lei în fiecare lună până am ajuns la 400, 600, 800, 1.000 de lei. Începeam să joc bine. A dat niște bani la U Cluj în perioada aceea, parcă vreo 2.500 de euro. Mi se pare că un pachet de jucători era 5.000.
Jucător care n-a luat probe, a ajuns să se plătească pentru el.
Și-n perioada în care am dat probe jucam mijlocaș central. Era o poziție pe care mă chinuiam, acum că mă uit în urmă. M-au reprofilat fundaș central, am jucat bine și am fost apreciat de ei. Încrederea îți crește când ești apreciat. Când ești copil ai nevoie de lucrul acesta.
La Beiuș n-ai avut bani?
Nu! Cei de la U Cluj ne-au dat contracte de profesioniști 320 de lei, mai mult sau mai puțin. Era salariul nostru la 18 ani. Cei de la Beiuș trebuiau să ne plătească. Eram atunci mai mulți jucători de la U Cluj, care am fost aruncați acolo. Îți dai seama că părinții ne trimiteau bani. Foștii mei colegi își amintesc. Eram 5 de la acea grupă de juniori plus un jucător mai mare. Ne trimiteau părinții, iar acolo erau niște condiții pe care nu pot să ți le explic. Am plecat de acolo la jumătatea campionatului pentru că n-am rezistat.
Vă trimiteau părinții, dar cum mâncați și cum se descurcau ei?
De asta spun că sunt de apreciat părinții. Nu știu cum s-au descurcat. Bani puțini, aveau grijă de casă și îmi mai dădeau și mie. Mama era casnică și doar tata lucra. De asta spun că tata a fost un ajutor mare. El, din salariul lui, întreținea casa și mai reușea să-mi dea și mie niște bani când eram plecat. E greu de imaginat.
Alte condiții de cazare n-aveați, dormeați la stadion, dar unde mâncați?
Ne dădeau la un bar de acolo masa. Îți spun sincer că nu puteam să mănânc de acolo în fiecare zi. Era horror! Era foarte slabă mâncarea. Era doar ca să ne dea ceva de mâncare.
Cum treceau zilele?
Nu mai țin minte. Nu pot să spun că a fost un chin. Eram mai mulți de aceeași vârstă și ne ajutam. Când ne trimiteau părinții împărțeam. Era o chestie OK, care era la vârsta potrivită, dar la 20-30 de ani nu mai merge să faci asta.
Mergea și pe caiet acolo la bar?
Ne dădeau ei masa la bar. Era foarte slabă. Mergeam, gustam puțin și apoi plecam.
Stop fotbal, a devenit broker de asigurări
De ce nu te-ai oprit atunci?
Păi, am făcut-o. Mi-am luat ghetele și am plecat acasă. Nu mai știu ce aveam în cap, dar după două luni am continuat iar. Am zis că termin cu fotbalul, dar… așa e când treci de la juniori la seniori, mulți nu reușesc. Pasul acela e cel mai greu.
Ai încercat să faci altceva în acel moment?
Da! Am încercat pe asigurări la acel moment. Știu că m-am dus la niște cursuri ca să fac asigurări. Nu era de mine. A fost o perioadă în așa fel încât mă gândeam ce o să fac dacă nu reușesc. Eram la liga a IV-a și mă gândeam la liga a III-a. N-aveam speranțe de liga I. Și liga a II-a era bine.
Care e cea mai dragă amintire din fotbal?
Am multe. Spun asta pentru că am profitat la maximum de șansa care mi s-a dat. Am avut momente superfrumoase în carieră. Atunci când am luat trofee, când am fost golgheterul echipei, când am mers la națională, când am jucat în cupele europene, când m-am transferat în străinătate. Când am jucat pentru naționala României și am dat gol... A fost uau!
Bogdan Mitrea: „Cum să refuz Steaua (n.r. - FCSB)?”
Ai jucat contra lui Manchester City.
Da! Am jucat în Anglia pe Etihad. Era primul an al lui Pep Guardiola. Ce experiență frumoasă atunci! Și acum mă gândesc la meciul acela.
La meciul de acasă ai fost pe bancă. Ai văzut scenografia.
Da! Când am văzut București, m-am gândit că nu se distinge foarte bine. Vedeam culorile că nu erau OK. Ne-am dat seama în timpul meciului, dar pentru noi nu a fost ceva…. am zâmbit și atât.
Consideri o greșeală faptul că ai mers la FCSB?
Cum să refuz Steaua (n.r. - FCSB)? ! Nu, nu! Încerc să fiu obiectiv și știu că nici eu n-am fost ce trebuia. Dacă eu eram în formă și jucam bine, făceam mai mult. E și vina mea. Am luat ce trebuia de acolo.
Am văzut că ai rămas apropiat de majoritatea colegilor și de echipele la care ai fost.
Majoritatea îi știu. Aseară m-am văzut cu Tănase cu care am fost coleg și la Viitorul. Cu mulți colegi cu care am lucrat, m-am înțeles bine. Să am 2-3 de-a lungul timpului cu care nu ne salutăm din diferite motive. În rest, am rămas în relații bune. Asta trebuie să existe la jucători, o relație bună și prietenie. Suntem toți și fiecare vrea să-și facă carieră.
Ai schimba vreo decizie?
Până nu de mult aș fi spus că nu, dar aș schimba o decizie. Ar fi o decizie pe care aș fi luat-o diferit, când mă aflam în Cipru, la Doxa, o echipă mică, când am rămas. Și acolo am rămas din diferite motive pe care atunci le-am luat asumat. Dacă e să iau și o chestie bună de acolo, a rămas soția mea însărcinată. A fost o perioadă frumoasă și liniștită pentru mine, chiar dacă era o echipă mai mică. Per total, e OK și deciziile sunt bune.
Debutul la națională la 33 de ani
Ai ajuns la 33 de ani la echipa națională. Târziu?
Foarte târziu! Am mai fost la 27 de ani.
Dacă ai fi debutat atunci?
Nu știi. Debutul te schimbă puțin. Nu e doar să mergi acolo și să faci antrenamente și să stai în tribună. La final e ca și cum n-ai fost. Am avut momente în care puteam. Erau amicale, dar nu s-a întâmplat. E OK că s-a întâmplat 33 de ani și mă bucur că am fost la națională cu 4 selecționeri diferiți. E o mândrie să mergi la națională, fie că mergi unul, 15, 100. Cred că e cel mai frumos lucru să mergi să-ți reprezinți țara.
Ai jucat în ligi inferioare, iar acolo se practică tot felul de lucruri. Ți s-a propus vreodată să pierzi vreun meci?
Nu! Într-adevăr erau acele vremuri cu pariurile. Ai văzut că inclusiv Mirel (n.r. - Rădoi) a declarat și toți din fotbal au spus că nu era nimic reglementat. Erai la ligile inferioare. N-aveam bani să trăim, dar să pariem... Când am făcut pasul la liga a II-a la Iași, practic de acolo contabilizez cariera mea. Dacă te uiți și pe site-urile de specialitate, pe liga a III-a nu sunt contabilizate meciurile. Țin minte că din perioada aceea niciodată. Niciodată nu mi s-a spus să mă dau la o parte sau să facem ceva. Și eu sunt genul care nu ar fi stat la discuții cu așa ceva.
Te-ai muta din România?
Acum nu! Îmi place să stau în România. Aveam momente când eram în străinătate. Era totul la început și era chestia de liniște. Dar reîntorcându-mă acasă, mi-am dat seama că e mai bine. E mai ușor să te adaptezi și să înțelegi totul. În afară mai merg doar în vacanțe.
Cum ai gestionat eticheta de jucător bătrân?
De la Viitorul mi s-a pus. Eram cel mai bătrân din lot sau prin cei mai în vârstă la 27 de ani. După 30 de ani nu mă mai deranjează. Țin minte că la careuri cel mai tânăr era la mijloc, eu n-am prins niciodată asta. Când eram la Viitorul aveam 25-27 de ani și erau copii de 15-16 ani și nu puteam să prind. Când am îmbătrânit nu mai aveam cum. Am fost tot timpul bătrân.
A fost un moment, în afara perioadei pe care o contabilizezi, în care ai spus că nu merită atâtea sacrificii?
Nu! Partea pe care nu o contabilizez, nu o fac pentru că nu știu câte meciuri am jucat și câte goluri am marcat. Nu mai există. De asta nu o fac, dar e o perioadă importantă pentru dezvoltare. Apoi când am primit șanse și munca mi-a fost răsplătită nu m-am mai gândit. Acesta e singurul an în care m-am gândit serios la retragere.
Bogdan Mitrea: „Am fost trădat de colegi”
Te-ai simțit vreodată trădat?
Nu! Te referi la antrenori?
Colegi, prieteni?
Da, la colegi, da! M-am simțit, dar nu dau nume pentru că nu e normal. De asta am și rupt legătura pentru că nu accept să fiu la trădat. Nu vreau să intru în detalii. Când e prietenie, consider că trebuie să rămână așa și să nu faci alte chestii.
Ai prieteni azi?
Da!
Mulți?
La câte persoane am cunoscut în carieră, aș spune că sunt puțini. Dacă e să-i adun, cred că sunt mulți. Am și prieteni din copilărie, din adolescență cu care vorbesc. De-a lungul vieții mi-am făcut niște prieteni cu care am legături, cu care vorbesc și cu care mi-e drag să ies.
Ai avut conflicte cu antrenorii?
Puține.
Ai căutat să te retragi tu, chiar dacă aveai dreptate?
Dacă am avut dreptate am încercat să pun problema diplomat. Am încercat să mă pun și-n postura antrenorului. Au fost prea puține pe care le-am rezolvat diplomat.
Cu ce rămâi după fotbal?
Doar cu lucruri pozitive rămân! Mă bucur că am învățat acest sport și că l-am practicat foarte mulți ani. Cred că e greu să descrii cu ce rămâi. Cred că rămâi cu niște valori și niște principii. Sportul te ajută să fii disciplinat, echilibrat și ordonat. Aceste lucruri de bază rămân.
Ți-a dat fotbalul mai mult decât i-ai dat tu sau ți-a dat pentru că ai dat și tu?
Mi-a dat pentru că am dat și eu. Mi-a dat suficient, dar se putea și mai bine, dar și mai rău. E normal. Dacă vrei să vezi mai mult, spui partea negativă. Mi-a dat suficient pentru că am tot ce trebuie și e OK.
Bogdan Mitrea, mesaj de adio pentru colegi, antrenori și fani
E posibil ca aceasta să fie ultimul interviu ca fotbalist. Ce mesaj ai pentru oamenii care te-au cunoscut, suporterii?
În primul rând, colegilor pentru că ei au fost alături de mine în toate momentele, le mulțumesc. Am cunoscut oameni deosebit de buni, jucători neînțeleși, dar buni. Mesajul meu e să continue să se perfecționeze. Niciodată nu-ți atingi limita decât atunci când la sfârșit poți să faci o evaluare. Cât timp nu tragi la maximum, nu știi cât de bun ești. Ăsta e mesajul meu pentru fotbaliști. Ar mai fi o chestie, să se antreneze tare și cu plăcere cât timp joacă fotbal. Doar așa pot reuși.
Pentru fani?
Un mare mulțumesc pentru suport, mesaje. Am fani care-mi dau mesaje de 10 ani de zile. Te simți important și apreciat. E cel mai frumos lucru! Dacă ar fi după mine, i-aș răsplăti pe toți cu câte ceva. Dar vreau să cred că i-am răsplătit prin evoluțiile mele.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
