Publicat:
16.04.2026, ora 16:14
Actualizat: 16.04.2026, ora 16:14
- Dacă ați văzut ultimele meciuri din Champions League, v-ați făcut o impresie cam ce arbitraje vom avea la Mondialul de peste mai puțin de 2 luni
Nu poți uita privirea lui Clement Turpin spre Fermin Lopez. Nu ai cum! Fermin fusese lovit în plin de crampoanele lui Musso, portarul lui Atletico, și sângele îi țâșnea abundent din nas și din gură.
Era o imagine greu de privit, dar pe care televiziunea spaniolă care a produs transmisia TV la Atletico-Barcelona a ales să nu o cenzureze. Spre cinstea ei, zic.
Din când în când mai avem nevoie și de imagini care să ne afecteze emoțional, altfel trăim în coconul nostru cu impresia că lumea este un loc călduț, ferit de necazuri. Și migrăm spre regnul vegetal.
Noi judecăm, nu împărțim mila!
Să revenim la domnul Clement Turpin, considerat arbitrul numărul 1 al momentului în Europa. Turpin se uita la Fermin ca la o insectă care greșise drumul. Avea francezul pe chip un zâmbet blând spre tâmp, care nu lăsa loc vreunei empatii cu suferința fotbalistului.
Apelul la echipa medicală a semănat cu un gest pe care îl faci chelnerului. Garçon, apporte moi, s'il vous plaît, un digestif, mon estomac ne supporte pas ça! Băiete, adu-mi, te rog, un digestiv, stomacul meu nu digeră asta!
Ce empatie, mă lași?! Noi suntem aici să judecăm, nu să asigurăm consiliere psihologică!
Impunite, fraternite!
Cu Clement Turpin ne vom întâlni și la Cupa Mondială din SUA, Mexic și Canada. Tot acolo îi vom regăsi pe Slavko Vincic, Istvan Kovacs, Anthony Taylor, Michael Oliver, Szymon Marciniak sau Maurizio Mariani.
Ce au în comun acești arbitri în afara cotei date de relații sus-puse și a unor greșeli legendare? Aroganța, nu este greu de ghicit. Aerul acela de vătafi pe plantația unde cei 22 de fotbaliști culeg bumbac alergând după o minge.
Senzația pe care o transmit că lor, purtătorii de ecusoane, nu li se poate întâmpla nimic. Impunitate, adică, termen la modă derivat din limba maternă a lui Clement Turpin.
E normal să fie așa. Domnii arbitri au de partea lor totul. Fluierul, cartonașele, regulamentul interpretabil, tehnologia VAR, comisiile care îi „judecă”.
Monstrul devorator
Este că îți vine să zâmbești așa ca monsieur Turpin când te gândești ce arbitraje vom avea la Mondialul care începe peste mai puțin de 2 luni?
El, Istvan Kovacs și Slavko Vincic au aplicat regulamentul la meciurile Barcelonei cu Atletico și Realului cu Bayern și a ieșit harababură.
Decizii greșite schimbate cu intervenția arbitrajului video, dar nu neapărat corectate. Eliminări cu cântec, toleranță doar la faulturile unei anumite echipe. Cunoaștem profilul. Tot tacâmul de care dispune un arbitru slab, cu moralitate îndoielnică, acum apărat și de Sfântul VAR.
Cred că dacă există un pericol real de care este pândit fotbalul zilelor noastre acesta nu vine dinspre jocul propriu-zis, din nu știu ce tacticizare, ci din partea puterii discreționare pe care a căpătat-o arbitrajul. Arbitrajul este un monstru care își devorează stăpânul care l-a pus să-l păzească.
Aproape
Auziți aici. „Este aproape un abuz de autoritate” declară pentru cotidianul Marca fostul arbitru spaniol Alfonso Perez Burrull referindu-se la faza eliminării lui Eduardo Camavinga de către Slavko Vincic.
Cum „aproape”? Este pur și simplu un abuz să scoți din joc un fotbalist pentru că a luat mingea după un fault și a ținut-o 2-3 secunde. Atunci, de ce nu dai galben de fiecare dată când portarul trage de timp? Și nu câteva secunde.
Dar Laminuțu ce făcea?
Nu uit privirea vag amuzată a lui Clement Turpin către Fermin Lopez însângerat. Dar francezul nu a fost singur în incursiunea spre pământul indiferenței.
Laminuțu, cum atât de frumos îl alintă Gică Craioveanu pe Yamal, stătea cu fundul pe minge și părea oarecum deranjat că nu se reia, naibii, meciul o dată!
Și noi culmea, ce ne așteptam? Să meargă să vadă ce-i face colegul, să fie îngrijorat? Haida, de! Plus că nici Musso, agresorul (involuntar?), nu împărtășea vreo emoție față de starea victimei.
Frumoase meciuri, îngrijorătoare momente ale dispariției sentimentelor umane. De aceea rămân la părerea că e bine că spaniolii ne-au lăsat să vedem toate imaginile. Ne vaccinăm împotriva răului. Care ne vaccinăm.
