Publicat:
26.04.2026, ora 23:37
Actualizat: 26.04.2026, ora 23:37
- Victoria lui Dinamo nu vindecă rana eliminării din Cupa României, dar oferă perspectiva unui final de sezon în care echipa lui Kopic și-a reglat respirația. Un meci surprinzător de bun pentru o echipă care cu mai puțin de 3 zile în urmă nu mai putea sta în picioare.
- Rapid își continuă deriva cu un șef de echipaj care pare depășit de situație. Gâlcă e parte inseparabilă a crizei echipei. Sau e declanșatorul acesteia?
Dinamo și-a învins coșmarul după 11 ani trezindu-l la realitate. Dar a fost posibil și pentru că Rapid joacă un fotbal de groază în play-off, acolo unde pare încă o dată echipa la număr.
Nu merge nimic în jocul lui giuleștenilor, lipsesc ideile, tonusul fizic, iar atmosfera e proastă, piesele grele arată dezorientate, nervoase (vezi Petrila, Dobre, Moruțan sau Borza) și exact omul dator să rezolve problemele, Costel Gâlcă, nu îmbunătățește deloc starea de spirit cu aerul lui sumbru, vag nemulțumit, puțin dezabuzat, nițel dezinteresat.
Arhitectul a greșit proiectul
Dacă așa arată proiectul lui Dan Șucu după 3 ani de construcție, înseamnă că arhitectura a fost greșită din start. Prea multă infatuare, prea mulți bani pentru prea puține rezultate.
Nu trebuie uitat Marian Aioani din povestea acestei înfrângeri cu zgomot în fața lui Dinamo. Faptul că Aioani, portar chemat și la națională de Mircea Lucescu, a intrat accidentat și a ieșit după 2 minute, privându-și echipa de o schimbare, nu este un act de eroism, ci o greșeală gravă de autoevaluare.
Debutantul Briciu a greșit la primul gol, dar nu el este vinovat pentru că oamenii din fața lui nu au reușit 88 de minute să dea un șut pe poartă.
Șocanta prospețime a „câinilor”
Dinamo s-a scuturat neverosimil de repede de dezamăgirea înfrângerii din semifinala cu Craiova și a părut că se hrănește cu fierea acelui meci de parcă ar fi fost un ospăț regesc.
Aproape că a șocat prospețimea fizică a unei echipe care cu 3 zile înainte terminase prelungirile într-un picior, la propriu.
Golul lui Milanov a fost și opera lui Briciu, și rezultatul non-fotbalul practicat de colegii acestuia. Golurile lui Cîrjan, dar mai ales cel al lui Musi au fost frumoase și merită să fie revăzute, nu cântate cu epitete exagerate.
Prea târziu pentru titlu, la timp pentru recuperarea încrederii
În economia clasamentului, apasă însă pasivul finalului de sezon regulat și al începutului fals de play-off. Urmează meciul cu Craiova, încă unul, și Dinamo începe să joace din nou pentru ea și nu ca să bage titlul în traista clujenilor sau oltenilor.
E târziu pentru titlu, nu și pentru recuperarea demnității. Teoretic, o calificare în cupele europene ar justifica și investiții în jucători. Deși experiența recentă spune că nu neapărat. Până la urmă poate că Duțu și Tarbă vor fi mai mult pentru Dinamo decât Pușcaș și Mazilu.
