Cristian Geambașu Să îi luăm de sus!?

• Tristă imaginea pe care au lăsat-o FCSB și Craiova în Europa League și Conference League. Tristă și previzibilă. Iar când vorbesc „eroii”, vai și-amar!

Producem un fotbal greu comestibil inclusiv la nivelul echipelor noastre de vârf. Livrăm ceva aproape indigest, într-o activitate care se desfășoară după același regulament de aproape 150 de ani, dar care seamănă puțin cu fotbalul fotbal jucat la casele care își respectă publicul.

Căci despre asta este vorba. Despre cât îți pasă cu adevărat de cei care îți plătesc biletul de intrare la meci. Rezultatul ar trebui să fie urmarea firească a unui joc de calitate, nu fructul sec al antijocului.

Cerșeala

Gabi Balint („A jucat fotbal și Balint ăsta!”, exclama pentru posteritate neînfricatul Vali Crețu) este unul dintre puținii oameni care își folosește aparițiile publice pentru a spune lucruri critice când este de criticat, știind să laude cu o decență care dă mult mai bine decât revărsarea de epitete expirate.

Galerie foto (18 imagini)

+18 Foto

labels.photo-gallery

În afara jocului modest, Gabi a amendat încă un lucru care deranjează atunci când privești la lucru echipele românești. Mai ales când evoluează în cupele europene. „M-am săturat ce cerșeala asta!”. Ați înțeles, este vorba de simulări.

FCSB între vaiete și niciun punct de acum încolo

Nu că în fotbalul mare nu s-ar simula, dar la noi procedeul este atât de frecvent și de prost interpretat de „victime”, încât imaginea este dizgrațioasă. Pentru că se vede din avion că totul este actorie de mâna a doua, ca în subproducțiile acelea TV cu cocalari și tovarășele lor de viață care, laolaltă, se cred spirituali.

Ți-e rușine ție ca (tele)spectator de rușinea lor lipsă. Ce vaiete, ce tăvăleli! Iar impresia asupra arbitrilor este contrară teatrului jucat la botul gazonului. Gabi se referea la spectacolul de factură îndoielnică oferit mai ales de Olaru și de Bîrligea contra Bolognei, dar ei au fost doar cei mai vizibili, nu unicii.

Altfel, victoria italienilor cu 2-1 a venit logic, după un meci în care aceștia s-au întrebuințat atât cât era nevoie pentru a bifa un succes. Iar FCSB riscă să rămână doar cu cele 3 puncte câștigate cu Go Ahead Eagles. În mod normal, după ce vei juca în deplasare cu Basel și Steaua Roșie, apoi cu Feyenoord acasă, Dinamo Zagreb în deplasare și Fenerbahce iar la București poți presupune că nu vei mai câștiga niciun punct

După Noah, potopul clișeelor

Mai târziu cu vreo două ore și mai la vest, în Oltenia, s-a disputat partida dintre Craiova și Noah, formație din campionatul Armeniei. Armenia ocupă locul 104 în calsamentul FIFA, România locul 47. Nu o s-o iau de la capăt cu jocul urât prestat (și) de Craiova în fața formației care poartă numele celui care a scăpat de Potop cu Arca lui Biblică. Vreau însă să savurăm împreună declarația simpaticului Alex Cicâldău

„În repriza a doua, am controlat jocul dar, din păcate, am luat gol. Astăzi am vrut să jucăm agresiv, să luăm adversarul de sus. Din păcate, s-a întâmplat să luăm gol, a fost și spre final… (...) Conference League este o competiție nouă pentru noi, ne bucurăm foarte mult. Astea sunt meciurile pentru care ne-am apucat de fotbal și nu putem decât să dăm totul.”

Vicleană limba română!

Pricep că băieții antrenați de Mirel Rădoi au avut indicația să joace mai agresiv. E clar că nu le-a ieșit. Și bănuiesc că dom profesor Mirel nu le-a spus să ia „adversarul de sus”, ci să-l ia „pe sus”.

Că dacă îl iei de sus, dragă Alex, înseamnă că îl desconsideri. Vicleană limba asta română! Nu mai zic de clișeul ăsta cu „meciurile pentru care ne-am apucat de fotbal”, folosit una, două după chinul cu o reprezentantă a unui fotbal minor.

„Mai minor” decât al nostru, ca să zic așa. Din felul în care vorbesc jucătorii noștri înțelegi și ce fotbal joacă. Exprimarea corectă în limba maternă este ca un procedeu elementar al jocului de fotbal. Este ca atunci când înveți să faci o preluare, un stop pe piept. Când spui ceva și iese altceva, e un fel de autogol.