- Lipsim de 3 decenii din fotbalul mare, însă ni s-a ivit, nesperat, o șansă, ilustrată perfect într-o imagine care trebuie să ne arate drumul pe care să mergem.
- În timp ce fotbalul mare e la Mondial, noi jucăm în fotbalul mic, din primele tururi preliminare ale cupelor europene. Dar ni se deschide o perspectivă.
- O imagine, cu pozele a peste 70% din jucătorii naționalei Marocului, născuți în afara țării, trebuie să devină strategia numărul 1 a României în următorul deceniu.
Maroc va juca în această seară în sferturile Campionatului Mondial. Va întâlni Franța și va încerca să atingă pentru al doilea turneu la rând semifinalele. Maroc nu mai e o surpriză, e o certitudine în fotbalul mare.
Semifinalistă în 2022, sfert finalistă acum, câștigătoare a Cupei Africii în 2025, locul 6 în clasamentul FIFA, peste Portugalia, Olanda, Belgia, Germania. Plus un titlu mondial la U20, turneu la care au învins Spania, Brazilia, Mexic, Franța și Argentina. Maroc de astăzi e peste ceea ce era România în anii 90.
Fotografia care explică progresul formidabil al Marocului
Dar ce de ce e atât de important cât de mult a progresat Maroc? Pentru România nu e doar important, e vital. E practic șansa care ni se ivește, cumva fără să fi pus la punct o strategie anume în fotbal. E perspectiva favorabilă de care ne putem agăța pentru a reveni acolo unde am fost și chiar mai sus. Adică acolo unde sunt marocanii.
După ce Maroc s-a calificat în sferturile Mondialului, mi-a sărit în ochi o fotografie care, însoțită de un titlu scurt, informativ, practic developa tot secretul care se află în spatele succeselor acestei naționale. Titlul este „Jucătorii Marocului - țara în care s-au născut”. Și sunt prezentați cei din lotul de la acest turneu final care nu s-au născut în interiorul granițelor Marocului.
Concluzia? Priviți fotografia de mai jos!
Primul 11 al Marocului e practic o combinată Franța & Spania
Aproape 75% din lot e format din fotbaliști care s-au născut în afara Marocului. În Franța, Spania, Belgia, Olanda, țări în care au crescut, s-au format ca fotbaliști la un cu totul alt nivel față de ce ar fi avut parte în Maroc.
Iată cum a arătat primul 11 al naționalei de la Rabat în victora clară, 3-0, cu Canada, care a calificat-o în sferturi, dar nu cu numele fotbaliștilor, ci cu țările în care s-au născut:
CANADA - SPANIA, FRANȚA, FRANȚA, OLANDA - FRANȚA, FRANȚA - SPANIA, Maroc, BELGIA - SPANIA
N-a fost un duel Canada - Maroc, ci a fost un duel Canada versus o națională cu jucători școliți în Spania, Franța, Olanda, Belgia.
Nu e întâmplător că progresul Marocului a început de când procentul acestor jucători născuți în afara țării a început să devină tot mai mare. Așa s-a ajuns la rezultate fără precedent în istoria acestei naționale:
- 3 calificări consecutive la CM (2018, 2022, 2026), fără precedent pentru Maroc
- Două calificări la rând dincolo de faza grupelor, record istoric
- Semifinală în 2022, cel puțin sfert în 2026. Cea mai bună performanță anterioară: optimi de finală în 1986
- Până înainte de 2018, Maroc bifase doar două victorii în 13 meciuri la Mondiale. La ultimele 3 ediții a susținut 15 partide și are nu mai puțin de 6 succese
Modelul Marocului, ca de altfel a multor naționale africane, care vor fi din ce în ce mai bune, tocmai datorită faptului că se vor baza pe jucători născuți în Europa, în țările cu cel mai bun fotbal, e singura șansă a României în următorul deceniu.
Românii din Diaspora, procente tot mai mari
Între 2010 și 2023, în afara României se născuseră aproape 500.000 de copii cu cel puțin un părinte român. Ultimele statistici arată, de exemplu, că în 2025, 7% din toți bebelușii care au apărut pe lume în Italia au și cetățenie română, iar procentul în Marea Britanie e de 6%.
Conform Institutului Național de Statistică, în 2025, doar în Spania s-au născut 10.000 de copii români. Conform unui reportaj realizat de Pro TV, „în Marea Britanie, după britanici, pakistanezi și indieni, românii sunt naționalitatea cel mai des întâlnită în registrele maternităților, iar în Germania, la fiecare 10 nou-născuți înregistrați în 2025, unul a avut cetățenie română“.
Deja, naționala României se bazează pe astfel de jucători, născuți afară, crescuți, educați și formați ca fotbaliști și ca oameni acolo.
Andrei Rațiu e poate cel mai bun exemplu. El s-a născut în România, însă a plecat de foarte mic, când avea doar 6 ani, cu părinții în Spania, unde a început fotbalul. Astăzi e poate fotbalistul cu cea mai bună cotă dintre tricolori, a jucat recent într-o finală de cupă europeană.
Ce avem deja la naționale
Avem și fotbaliști care au dificultăți de a vorbi limba română. Strata, de exemplu, nu vorbește deloc, Racovițan se chinuia la primele lui interviuri, dar e normal pentru niște copii care până să fie chemați sub tricolor n-au vorbit limba română.
Iată cum arată astăzi fotografia noastră cu fotbaliști, intrați deja în atenția echipelor naționale ale României, dintre cei născuți în străinătate.
NAȚIONALA DE SENIORI
- Rațiu - născut în România, plecat în Spania la 6 ani
- Strata - născut în Franța
- Racovițan - Franța
- Kevin Ciubotaru - Italia
- Coubiș - Italia
NAȚIONALA U21
- Musi - născut în România, plecat în Spania la 7 ani
- Biliboc - Italia
- Duțu - Italia
- A. David - Italia
NAȚIONALA U19
- Davide Moisă - Italia
- Alex Urcan - Spania
- Alin Gera - Spania
- Raul Vereș - Spania
NAȚIONALA U17
- Yanis Croitor - Belgia
- Daniele Paul - Italia
- Edu Corlat - Spania
- Denis Aevoaei - Italia
- Ioan Precup - Spania
- Ryan Rusu - Italia
- Alessandro Chira - Italia
România U17 merge la Mondial
În privința naționalei sub 17 ani, procentul fotbaliștilor născuți în străinătate e cel mai mare. Trece de 40%. Poate nu e deloc întâmplător că această generație va participa la Campionatul Mondial din acest an, programat în Qatar, în noiembrie - decembrie. Adversarele din grupă: Mexic, Camerun, Venezuela.
La Mondialele de seniori din 2034 și 2038, această generație va propune jucători care vor avea între 26 și 31 de ani, media perfectă pentru performanță la nivel internațional. Să îndrăznim să visăm frumos? Uitându-ne la Maroc și la alte naționale, nu doar africane, măcar ne-am ales cu ceva.
Că o fi speranță sau doar amăgire, vom vedea, dar vorba unei replici din finalul unui serial care rulează pe Netflix: „Mai bine o amăgire care dă viață decât să mori de dezamăgire”.