Publicat:
16.03.2026, ora 08:58
Actualizat: 16.03.2026, ora 08:59
- Debutul lui Mirel Rădoi pe banca FCSB, în remiza 0-0 cu Metaloglobus, a adus prima schimbare tactică importantă: trecerea de la clasicul 4-3-3 la un 4-4-2 în romb, mai exact un 4-3-1-2 fără mijlocași laterali.
În noul sistem, Vlad Chiricheș, atât cât a jucat, 29 de minute, a rămas mai retras, la baza construcției, cu Olaru și Cisotti în roluri de interi, în timp ce Florin Tănase a fost împins mai aproape de atac, ca sprijin pentru Bîrligea și Miculescu.
Mirel Rădoi a testat „rombul” cu Metaloglobus, dar jocul scârțâie
Ideea era clară: densitate mare în zona centrală și control al jocului.
1. Ce aduce în plus sistemul
Pe hârtie, mutarea are o logică solidă. Sistemul oferă mai multă siguranță defensivă și un control mai mare al mijlocului, lucru care s-a văzut și în statistici: FCSB a avut peste 70% posesie.
Problema este că acest tip de joc nu face parte din ADN-ul recent al campioanei. FCSB este o echipă care în ultimii ani și-a construit identitatea prin folosirea benzilor, prin urcările fundașilor laterali și prin multe mingi duse în zonele laterale pentru a crea superioritate și pentru a pătrunde în careu.
În formula cu romb, benzile rămân descoperite ofensiv, iar echipa a părut de multe ori blocată în zona centrală, fără soluții de progresie.
Abia după minutul 70, când sistemul a fost ajustat către 4-2-3-1, FCSB a început să folosească din nou flancurile și jocul a devenit mai fluid. E clar, e nevoie de timp pentru a schimba obișnuința.
2. Olaru și Cisotti, prea departe de poartă
Una dintre consecințele sistemului a fost poziționarea lui Olaru și Cisotti mult mai jos decât sunt obișnuiți.
Ambii sunt jucători care produc cel mai mult atunci când ajung în apropierea careului advers, fie prin pasă decisivă, fie prin finalizare. Lăsați însă mai retrași, cu sarcini de construcție și echilibru, impactul lor ofensiv a scăzut vizibil.
FCSB a avut inițiativa și a dominat teritorial, dar a fost sterilă în multe momente ale jocului. Atacurile au existat, însă ocaziile mari au lipsit, iar cei doi mijlocași au părut incomodați de rolul mai puțin natural pe care l-au avut de jucat.
3. Miculescu, incomod ca al doilea vârf
Nici David Miculescu nu s-a adaptat prea bine rolului de al doilea atacant.
În mod natural, el este un jucător care se simte mai confortabil plecând din bandă, unde poate primi mingea cu spațiu, poate intra în duel și poate ataca zona centrală.
În acest sistem, însă, a fost nevoit să evolueze mai mult între fundașii centrali, într-un rol de atacant secund. Deloc comod pentru el.
De multe ori a simțit nevoia să iasă spre margine pentru a intra în joc, ceea ce a lăsat zona centrală descoperită. În consecință, nu a ajuns în poziții logice pentru un atacant și prestația sa a fost ștearsă, mult sub nivelul așteptat.
4. Baba Alhassan, o problemă între linii
Un alt punct sensibil a fost Baba Alhassan.
Indiferent de indicațiile primite de la Rădoi sau de rolul în care este folosit, el nu pare să fie jucătorul sigur de care FCSB are nevoie în zona dintre linii. Jocul său rămâne lent, ezitant și mereu la limita greșelii.
În loc să accelereze construcția sau să creeze superioritate, Baba tinde să complice situații simple, să întârzie decizia și să finalizeze deseori fazele cu pase înapoi.
VIDEO: Mihai Stoichiță, declarații după FCSB - Metaloglobus 0-0
Citește și
