- Primii adversari ai celor mici au fost echipa națională a lui Mircea Lucescu și tineretul lui Daniel Pancu.
- Toată atenția era pe ei. Normal. În dubla umbră a acestora, selecționata U19 a deschis fereastra să primenească aerul cam stătut din încăpere.
- Tinerețea are calitatea că deschide ferestre către lume fără să ceară voie.
Ce spuneam acum dacă nu era calificarea în semifinale?
Ion Marin conduce echipa care a învins cu 3-0 Danemarca și s-a calificat în semifinalele Campionatului European.
Acest rezultat nu va schimba fața fotbalului românesc, dar are o simbolistică. A intrigat de la învestire faptul că selecționerul are vârsta bunicilor jucătorilor lui actuali. Unii își dau coate chiar și acum.
Totuși, după câteva bătălii câștigate cu stil, afli că mai ales înțelepciunea specifică datei nașterii din cartea de identitate l-ar fi ajutat pe Ion Marin să obțină rezultatele cu pricina.
Dacă nu erau rezultate, și puteau să nu fie, nu mai conta munca. Selecționerul născut fix acum 70 de ani era un tip depășit, inadecvat și promovat acolo de habarniștii de la federație. Neconvocarea lui Toma de la FCSB era pe lista care îl ducea spre eșafod.
Cum a adulmecat Lucescu momentul?
Fapt e că, pe nepusă masă, Ion Marin a ajuns personajul zilei în fotbalul românesc. Cu mirosul lui de copoi bătrân, vânător de trufe în pădurea seculară, Mircea Lucescu a simțit imediat că cineva îi ia fața.
Și s-a înființat în vestiarul echipei care tocmai administrase un scor de neprezentare reprezentantei națiunii cu unul dintre cele mai redutabile rezervoare de talente juvenile.
Danemarca. Marin nu a comentat și a aspirat discret intruziunea lui nea Mircea. Cum o făcea cu niște decenii în urmă ca fundaș pe Anfield Road, împotriva lui Liverpool. Acolo unde jucau niște tipi pe nume Ian Rush sau Kenny Dalglish.
Ce spune „împricinatul”
Confiscarea telefoanelor jucătorilor a rămas în continuare un cap de acuzare la adresa „vetustului” Ion Marin. A fost criticat inclusiv de Dan Udrea, redactorul șef-adjunct GOLAZO.ro.
Laudele pe care le primește conțin neapărat un bemol. Un antrenor destoinic, dar care se bazează pe metode coercitive, de sorginte comunistă. Și e foarte bine așa, ca ziariști suntem datori să punem întrebări și să avem îndoieli.
Totuși, ca să-l citez pe Ilie Dumitrescu, ceva îmi dădea cu virgulă în povestea asta cu antrenorul de tip jandarm. Nu prea se suprapuneau imaginile. Așa că l-am sunat pe împricinat.
Dacă am avut noroc acum 30 de ani și nu ne-am prăbușit cu avionul care ne aducea din Austria, după meciul Petrolului cu Rapid Viena, am zis că ne putem permite exerciții de sinceritate.
Știi că ți se reproșează că ai confiscat telefoanele jucătorilor.
Mă lași să îți explic?
De aceea te-am sunat, să aud și cealaltă versiune.
Nu este cealaltă versiune, eu îți spun cum stau lucrurile.
Adică?
Nu am confiscat telefoanele.
Dar ce?
Am decis că băieții își lasă telefoanele într-un loc bine stabilit înainte de orele de odihnă. Doar în aceste intervale orare, nu au fost deposedați de telefoane pe durata cantonamentului și a competiției.
Asta ce înseamnă?
După-amiază, între orele 14:30 și 16:30, și seara, de la ora 23 până dimineața la micul dejun.
Oho, ora 11 seara! Și în rest?
Bineînțeles, nu le au nici la antrenament și la ședințele de studiere a adversarului. În restul timpului sunt cu aparatele la ei, în autocar, în timpul liber în camere, când vin la masă.
„Îmi doresc să jucăm fotbal!”
Cum au răspuns, au luat-o ca pe o pedeapsă sau ca pe o măsură necesară de disciplină?
Cred că atitudinea lor din meciurile de până acum îți dă răspunsul la întrebare. Eu zic că au înțeles că e nevoie de disciplină.
Cum ți se par înaintea meciului cu Olanda? Sunt motivați sau se află încă sub impresia victorie cu Danemarca?
E o atmosferă bună, i-am recuperat și pe cei cu ceva probleme medicale. Știi ce îmi doresc, dincolo de o calificare în finală?
Ce?
Să jucăm fotbal, asta e foarte important. Ar fi frumos să ne calificăm jucând fotbal de calitate.
Clar, e demodat. Pe câți dintre antrenorii noștri mai tineri i-ați auzit dorindu-și așa ceva? Pe câți dintre aceștia nu i-ați auzit spunând că importante sunt doar cele 3 puncte? Sau calificarea. Publicul, spectacolul? Mofturi!
Cine e tânăr și cine e bătrân de fapt?