Publicat:
07.09.2025, ora 19:46
Actualizat: 07.09.2025, ora 19:46
- Antrenorul român László Bölöni (72 de ani) trăiește un moment special alături de familie.
- Sâmbătă, 6 septembrie, mama sa, Ilona Bölöni, a împlinit 101 ani.
„Este un lucru extraordinar. Îi vom marca aniversarea pe 13 septembrie, în Ungaria, atunci când se reunește toată familia”, a declarat Loți Bölöni pentru GOLAZO.ro.
Loți Bölöni își aniversează mama, la împlinirea vârstei de 101 ani
Ilona Bölöni locuiește la Hernad, 30 de kilometri de Budapesta, alături de fiul cel mare, Istvan Boloni (76 de ani).
Pentru Loți, mama sa rămâne sprijinul cel mai important al vieții. Curajoasă și puternică, Ilona și-a crescut singură cei doi băieți după moartea prematură a soțului.
Deși trăiește în Franța, Bölöni vorbește zilnic cu mama și abia așteaptă fiecare revedere.
În urmă cu un an, povestea cu emoție: „Mă întind pe canapeaua ei, îmi pun picioarele în poala ei și ea îmi face masaj până adorm. Este un ritual obligatoriu”.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
- Laszlo Boloni, foto sus, mama, fratele mai mare și tatăl său, foto jos
O viață între sacrificii și bucurii
Ilona Bölöni a muncit din greu pentru a-și crește copiii. La Târnăveni, confecționa mingi de cauciuc pentru fotbal și avea grijă de socrul său bolnav.
Forța și curajul ei au rămas un model pentru Loți. În 2009, întrebat despre transferul record al lui Cristiano Ronaldo, antrenorul a spus: „Niciun fotbalist nu valorează 93 de milioane de euro. Doar mama mea valorează mai mult”.
Tatăl lui Bölöni a murit la 52 de ani
Anii nu au fost întotdeauna blânzi. Ilona a trăit durerea pierderii soțului, decedat la doar 52 de ani, chiar pe stadion, în timpul unui meci în care Loți era pe teren.
„Eram rezerva la echipa mare, la Divizia C. Aveam 15 ani, motiv pentru care jucam și la juniori. Tata iubea fotbalul, era înnebunit! Venea tot timpul la stadion.
Aveam joc la Târnăveni. Tata a făcut hemoragie cerebrală în timpul unui meci în care am marcat patru goluri, iar după trei zile a murit! Avea probleme cu tensiunea.
E greu să vorbesc despre acea zi. Îmi rămâne în minte o imagine. Tata în tribune, eu pe teren, și la o aruncare de la margine ne-am întâlnit privirile, parcă ar fi vrut să spună ceva.
În a doua repriză, cineva strigă la mine să vin: «Laci, tatăl tău e beat». Niciodată tata nu a fost beat. Ies repede afară, sar peste gard și îl văd căzut pe pământ. Au chemat ambulanța, l-au dus la spital și s-a constatat că a suferit un accident vascular cerebral grav.
A murit a treia zi. La 15 ani ani am rămas fără tată și totul părea de neînțeles. Nu aveam nici o idee în ce direcție să o iau”, a povestit Loți Bölöni, pentru Nemzeti Sport.
.jpg)
.jpg)
- Tatăl lui Laszlo Boloni
Dramele prin care a trecut mama lui Loți Bölöni
Viața Ilonei Bölöni a fost marcată încă din tinerețe de greutăți: tatăl ei a fost executat în 1949 în timpul colectivizării, iar mama ei trimisă la muncă forțată pe șantierul Canalului Dunăre–Marea Neagră.
Fostul selecționer al României, László Bölöni, a povestit drama familiei sale.
„În timpul colectivizării forțate, în 1949, bunicul meu matern, Sántha József, a fost declarat chiabur și executat în satul său, Vadasd.
A fost împușcat din spate. Securitatea a încercat ulterior să prezinte execuția ca un incident petrecut în timpul unei evadări, încercând astfel să mascheze crima.
În acea vreme, se fabricau rapoarte în serie. Trupul său a fost aruncat într-o groapă, iar familia nu a fost prezentă la înmormântare.
Abia după revoluție am reușit să-l îngropăm cu demnitate, după ce martorii oculari au dezvăluit unde fusese îngropat rămășițele lui”.
.jpg)
.jpg)
- Mama lui Laszlo Boloni
Bunica a muncit la Canalul Dunăre-Marea Neagră
Loți Bölöni a continuat: ”Bunica mea, Sántha Ágnes, a trăit suficient încât să fie prezentă la reînhumare, apoi a murit la 93 de ani. A doua zi după execuția soțului ei, în 1949, a fost trimisă într-un lagăr de muncă forțată pentru construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră.
A muncit cinci ani și jumătate la descărcarea vagoanelor, măturatul drumurilor și împinsul roabei, iar după aceea a fost pusă să lucreze doi ani în bucătărie.
Când s-a putut întoarce acasă, noi locuiam deja în Târnăveni, în casa bunicului patern, pentru că tatălui meu i s-a dat de înțeles că la Târgu Mureș nu ar avea nicio șansă la un loc de muncă decent.
Aveam patru ani atunci și înțelegeam prea puțin din ceea ce se întâmpla. Îmi amintesc că bunica a apărut cu un câine vagabond. Am aflat că avusese și o capră în Delta Dunării, dar o dăduse unui coleg de suferință care fusese ținut acolo și mai mult timp.
Mai târziu, trebuia să se prezinte regulat la poliție în Târnăveni. Părinții noștri nu ne-au vorbit prea mult despre aceste lucruri, știau că ne-ar pune în pericol dacă am fi vorbit”.
Citește și
