Publicat:
10.04.2026, ora 20:33
Actualizat: 10.04.2026, ora 20:33
- Dispariția legendarului Mircea Lucescu readuce în prim-plan episoadele care i-au definit începuturile în fotbalul mare.
- Unul dintre cele mai sugestive rămâne momentul din 1963, când, la 18 ani, a câștigat primii bani ca fotbalist: 50 de lei, oferiți chiar după debutul pentru Dinamo București.
Înainte de trofee, de nopți europene și de statutul de simbol al fotbalului românesc, a existat un moment definitoriu la începutul carierei lui Mircea Lucescu: primii bani câștigați din fotbal.
Mircea Lucescu a primit 50 de lei după ce a debutat la Dinamo
În 1963, la doar 18 ani, Lucescu debuta pentru Dinamo București într-un meci amical cu Dinamo Pitești (actualul FC Argeș), formație proaspăt promovată în Divizia A.
Dinamo evolua fără internaționalii convocați la națională, iar tânărul Lucescu a primit șansa debutului.
Momentul a fost rememorat chiar de Lucescu în volumul „Lucescu”, semnat de Ioan Chirilă:
„Nu am jucat în prima repriză. Am schimbat pase cu Ene Daniel în spatele porții. Publicul ne-a aplaudat. Purtam mingea pe cap, o «scurgeam» pe spate, și asta place. La pauză, nea Traian mi-a spus că intru. Nu cred că a făcut asta pentru că a auzit aplauzele… Ceea ce știam e că Argeșul conducea cu 2-0.
Am intrat cu un curaj nebun. Am uitat că în preajma mea sunt Țârcovnicu sau Ene II. Publicul mi-a dat aripi. Și astfel, după numai 10 minute, era 2-2. La unul din goluri, autor Ene II, am centrat «în coardă», ca Pârcălab. Atunci am auzit de pe margine: «Cine-o fi, mă? N-o fi fra’su lu’ Pârcălab?»”.
Bani pentru bilete de tramvai
Evoluția lui Lucescu a fost apreciată de marele antrenor Traian Ionescu.
„Nea Traian mi-a pus în față două coli albe: o cerere de transfer și una de angajare. Eram în al nouălea cer. Apoi, când am ajuns la București, m-a dus acasă cu mașina. Când am coborât din Volga cea neagră, lumea s-a adunat imediat.
Apoi nea Traian i-a mulțumit mamei și i-a dat cincizeci de lei pentru tramvaiele mele. Erau primii câștigați de pe urma fotbalului”, își amintea Mircea Lucescu în cartea sa.
Gestul avea o semnificație aparte. Erau bani de transport, pentru ca Mircea Lucescu să ajungă la antrenamente. „Așa am început cursa celor două tramvaie, la dus și la întors. Pierdeam vreo trei ore cu drumul”, rememora Lucescu.
„Acasă o duceam greu. N-aveam decât două perechi de teniși pentru toți cei patru băieți”
În spatele acestui episod se afla, însă, realitatea unei familii marcate de lipsuri.
„Acasă o duceam greu. Mama făcea cu dificultate față lipsurilor în care o lăsase boala tatei. N-aveam decât două perechi de teniși pentru toți cei patru băieți.
Iarna încălțam tenișii cu rândul. De multe ori, necăjit că nu pot să ies la fotbal, cumpăram dreptul de a purta tenișii de la unul din frații mei, căruia în schimb, îi făceam lecțiile.
Dar fericirea noastră venea o dată cu primăvara. Atunci pământul zvântat și călduț ne îmbia să ieșim afară în picioarele goale”.
Mircea Lucescu a avut trei frați, Moțu, Stelu și Gelu, și o soră, Stela.
Părinții nu-l vedeau fotbalist
Pentru familia Lucescu, fotbalul nu era o prioritate. Mircea era perceput drept „copilul silitor”, cel care aducea acasă o bursă de 175 de lei și premii școlare.
„Pentru părinții mei, dacă era să ajungă cineva fotbalist din casa noastră, aceia erau cei trei frați ai mei.
Neastâmpărați, ștrengari, ei uitau de multe ori drumul spre școală sau de la școală, prinși în joc pe vreun maidan”, a povestit „Il Luce”.
„Nu-mi venea să cred că toate visurile mele se năruiau”
Debutul la Dinamo nu a fost începutul unui drum lin. O discopatie lombară l-a ținut la pat o perioadă.
„Am revenit peste o lună și jumătate la Dinamo. Entuziasmul față de mine scăzuse. Mă antrenam cu juniorii.
Nu-mi venea să cred că toate visurile mele se năruiau. M-am întors la Școala Sportivă nr. 2”, a rememorat Mircea Lucescu în cartea sa.
Dar, așa cum avea să dovedească întreaga sa carieră, Mircea Lucescu nu a fost niciodată un om al renunțărilor. Relația lui „Il Luce” cu Dinamo București avea să se reia și să se transforme, în timp, într-o poveste de legendă.
„Tata a venit după război cu o gaură în plămâni și împușcat în picior pe front, la Cotul Donului”
În 2025, Mircea Lucescu a povestit pentru gsp.ro: „Tata a venit după război cu o gaură în plămâni și împușcat în picior pe front, la Cotul Donului.
Mama a trebuit să se descurce mai mult singură, dar a căzut și ea și a trebuit să se îngrijească. Ne-a crescut mai mult sora cea mare, care a renunțat la școală în clasa a șaptea ca să se angajeze, să mai intre un salariu în casă.
Alt frate a abandonat și el cursurile pe la 11-12 ani și s-a dus ucenic la fabrica de pompe «Aversa». A fost greu”.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
