Publicat:
09.04.2026, ora 17:59
- Mircea Lucescu va fi înmormântat vineri cu onoruri militare.
- Legendarul antrenor a făcut parte din cadrele Ministerului de Interne în perioada petrecută ca fotbalist la Dinamo și a ajuns la gradul de maior înainte de plecarea la Corvinul Hunedoara.
Fotbalul românesc a pierdut un titan: Mircea Lucescu. Fost jucător de excepție și antrenor legendar, Lucescu s-a stins din viață marți, 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani, la Spitalul Universitar de Urgență București, unde fusese internat și la începutul anului, dar și după meciul naționalei cu Turcia, disputat pe 26 martie, la Istanbul.
Mircea Lucescu a avut gradul de maior ca fotbalist la Dinamo
Marele antrenor, care a suferit de o formă rară de leucemie, descoperită târziu, abia în decembrie 2025, va fi înmormântat, vineri, cu onoruri militare la Cimitirul Bellu.
Din informațiile obținute de GOLAZO.ro de la Ministerul Afacerilor Interne, Mircea Lucescu a intrat în 1968 în rândul cadrelor MAI, de unde a plecat ca maior, pe 31 august 1977, când a semnat cu Corvinul Hunedoara. Plecarea sa din MAI s-a făcut la cerere. Ultimele trei grade le-a obținut la „excepțional”.
Ca fotbalist, Mircea Lucescu a scris istorie pentru Dinamo. A cucerit şapte titluri de campion al României (1964, 1965, 1971, 1973, 1975, 1977 şi 1990) şi o Cupă a României (1968). Lucescu nu a fost dinamovist de mic copil.
„Visul copilăriei mele a fost să devin stelist”
Ca tânăr fotbalist, Mircea Lucescu și-a început drumul visând să devină stelist. Așa povestește chiar el în cartea „Lucescu”, scrisă de Ioan Chirilă.
„Visul copilăriei mele a fost să devin stelist. Rămăsesem cu gândul la pasele lui Onisie, la centrările lui Tătaru, la loviturile de cap ale lui Constantin, din primul mare meci al vieții mele ca spectator: Steaua - Vorwarts Berlin, în 1957.
Da, aveam 12 ani. După acel meci m-am prezentat la o selecție anunțată de CCA, pe terenul din Bulevardul Ilie Pintilie. Din păcate, am fost respins. Romeo Catană, responsabilul de atunci al copiilor steliști, văzându-mă mic și slăbuț, m-a pus în poartă.
Din nefericire pentru mine, echipa în care jucam era mult mai bună, domina categoric, iar eu n-am avut posibilitatea nici măcar că pot să așez o minge pentru o degajare, din colțul careului de șase metri. Și astfel, am fost respins.
Treaba asta nu aveam să o uit niciodată. Și cu toate că am păstrat o admirație pentru CCA, devenită între timp Steaua, mi-am propus să-mi iau revanșa asupra antrenorului Romeo Catană. Așa se face că mult mai târziu, în faimoasele derbyuri Dinamo - Steaua, eram obsedat să dau gol.
Îmi aminteam întâmplarea din Bulevardul Ilie Pintilie, de gestul lui nea Romeo, făcându-mi semn să ies din cercul celor aleși. Poate că, de-a lungul anilor, multe din golurile mele împotriva Stelei, peste 25 în jocuri amicale și oficiale, uneori decisive, aveau în ele și ceva din mânia copilului refuzat…”, a povestit Mircea Lucescu.
„Marea mea șansă a fost să fie Dinamo”
După eșecul de la CCA, a fost legitimat la Școala Sportivă nr. 2 București, trecând și prin curtea Rapidului, însă fără a prinde echipa de tineret. „Ratasem Steaua, ratasem Rapid. De Dinamo nici nu voiam să aud. Jucau dur. Mă gândeam tot la Steaua”, își amintea el.
Totuși, în 1963, pe când avea 18 ani, Mircea Lucescu ajunge la Dinamo București. Peste ani, avea să spună: „Șansa mea, marea mea șansă a fost să fie Dinamo. Deși o vreme a fost un calvar”.
Lucescu a povestit în cartea scrisă de Ioan Chirilă că Dinamo pusese mai demult ochii pe el: „Dinamo mi-a oferit o primă șansă când eram un puști. M-au văzut într-un meci interșcoli și m-au invitat la «Tânărul Dinamovist».
Am renunțat însă curând din cauza distanței dintre casă și stadion. Când am crescut și când un drum cu tramvaiul nu mai era chiar așa o piedică, Dinamo m-a ales din nou”.
Cum a ajuns Mircea Lucescu la Dinamo
Într-o seară, familia Lucescu s-a trezit la poarta casei cu renumitului antrenor Traian Ionescu, însoțit de un colonel, Turtureanu.
Mircea Lucescu, a adormit greu în acea noapte: „A doua zi m-am prezentat la Dinamo cu vreo două ore înaintea de ora la care fusesem convocat. Am așteptat în fața stadionului.
Nu îndrăzneam să intru. Într-un târziu, mi-am luat inima în dinți. M-a întâmpinat Traian Ionescu. Mi-a spus că în ziua aia trebuie să jucăm la Pitești”. Era un amical, în care „Il Luce” a debutat pentru Dinamo.
Între 1965 și 1967, Lucescu nu a reușit să se impună în Ștefan cel Mare și a fost împrumutat la Știința București, în Divizia B.
La 20 de ani, Lucescu nu prindea echipa la Dinamo: „Timp de doi ani am jucat vreo 20 de minute la Iași și alte 25 la București, cu UTA. Eram de fapt un copil de trupă. Căram valize, mergeam după țigări, aduceam apă la marginea terenului, uneori mergeam și la întâlnirile celor mari cu fetele, ca să-i scuz…”.
Mircea Lucescu a debutat la națională din Divizia B
După perioada petrecută la Știința București, formație devenită ulterior Sportul Studențesc, Mircea Lucescu a revenit la Dinamo în 1967. Între timp, bifase și debutul la prima reprezentativă a României.
Au urmat zece ani de glorie în „Ștefan cel Mare”. Lucescu a câștigat șapte titluri de campion și o Cupă a României, ajungând totodată căpitanul echipei naționale, pe care a condus-o inclusiv la Guadalajara.
De ce a plecat Mircea Lucescu la Hunedoara
Mircea Lucescu s-a despărțit de Dinamo în vara anului 1977. Avea 32 de ani. Motivele au fost multiple: dificultățile financiare, afectarea locuinței familiei după cutremurul din 1977 și perspectiva unui nou început în cariera de antrenor.
Dinamo nu voia să-i dea drumul lui Lucescu, cel care l-a ajutat să primească transferul a fost Nelu Nunweiller. În acea perioadă, alb-roșiii își luase o extremă de viitor, Cornel Țălnar.
Răzvan Lucescu a explicat motivele despărțirii în cartea „Lucescu”: „Adevărul e că nu mai aveam bani. Era greu, nu aveam nici bani, după ce tata jucase 12 ani și adunase aproape 70 de tricouri în echipa națională”.
Pentru transferul la Corvinul Hunedoara, așa cum notează Ioan Chirilă în cartea „Lucescu”, Mircea Lucescu a primit „o sumă destul de bună, ceva între o sută și o sută cincizeci de mii, bani frumoși la vremea aceea”.
Ca antrenor, Mircea Lucescu a stat pe banca echipei Dinamo în perioada 1985-1990, câștigând campionatul (1989-90) și de două ori Cupa României (1985-86, 1989-90). În 1990, Lucescu a calificat Dinamo în semifinalele Cupei Cupelor.
FOTO Cele mai importante momente din cariera lui Mircea Lucescu
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
