- Mircea Lucescu are un an de la primul meci după revenirea la națională o dată cu acest 2-2 teribil din Cipru.
- Ce voia selecționerul, ce a încercat, unde a eșuat și care au fost marile pierderi ale „tricolorilor”.
- Alarma trasă de Răzvan Lucescu în iulie, când tatăl său a împlinit 80 de ani.
După plecarea lui Edi Iordănescu, la sfârșit de Euro, Mircea Lucescu s-a întors pe 6 august 2024 ca selecționer al naționalei, dar a avut primul meci o lună mai târziu, pe 6 septembrie, la 3-0 în Kosovo la startul Ligii Națiunilor C.
A trecut un an de la revenirea lui printre „tricolori” și situația nu e deloc mai bună decât înainte.
Ce s-a întâmplat în această perioadă, ce a încercat să schimbe, ce probleme a avut, ce a pierdut.
Singura reușită a lui Lucescu: asigurarea barajului CM prin Liga Națiunilor
În primul rând, cum e statistica? 12 partide, opt victorii (una la „masa verde”, contra Kosovo, după 0-0 pe teren), un egal, trei înfrângeri, golaveraj 28-12.
Aparent, nu e rău. Numai că aproape toate aspectele pozitive s-au văzut în a treia divizie Nations League, împotriva unor rivale mai slabe, Kosovo, Cipru și Lituania.
În preliminariile CM 2026, cele care contau cu adevărat, s-au strâns dezamăgirile: eșecuri în fața principalilor rivali, 0-1 cu Bosnia, 1-2 cu Austria, și acest 2-2 cu Cipru.
Singura reușită importantă, locul 1 în Liga Națiunilor C, care ne asigură barajul pentru Mondial, în primăvară.
Lucescu a vrut să schimbe stilul. Eșec. Nu putem controla jocul și să câștigăm pe acest fond
De când a preluat echipa, antrenorul în vârstă de 80 de ani a încercat să facă o schimbare majoră în joc.
Nu a apreciat stilul lui Iordănescu, apărare-contraatac, o tactică bazată aproape exclusiv pe tranziții, pe reacție. O echipă care se apăra foarte bine, organizat, încercând să străpungă apoi adversarii pe spații libere.
„Il Luce” a vrut să păstreze doar atitudinea, starea de spirit creată în calificările pentru Euro și la turneul final.
Pe acest fond, al stării de spirit, a spus mereu că ideea lui era să transforme naționala, să o facă să controleze jocul în fața oricui, să creeze și să domine printr-un joc colectiv de pase, să fie activă, nu reactivă.
Într-un an, nu și-a atins acest obiectiv. România nu e capabilă să aibă posesia, să dețină controlul și să profite de superioritatea în joc, câștigând cu această strategie.
Confuzie în atac: momentul când Drăguș și Răzvan Marin s-au ciocnit la finalizare
Mai rău. Uneori, dorind să facă mai mult decât pot, jucătorii sunt confuzi, ajung să se calce pe picioare.
Elocventă secvența de la 0-3 în amicalul contra canadienilor.
La un moment dat, în prima repriză, Drăguș și Răzvan Marin au intrat unul în altul la marginea careului advers: vârful voia să paseze, mijlocașul să șuteze.
Și Marin a tras total greșit, după ce s-a ciocnit de Drăguș. Cei doi și-au reproșat imediat neatenția.
Lucescu a pierdut organizarea defensivă. Accidentarea lui Drăgușin, ultima picătură
Nu doar că nu și-a putut împlini planul ofensiv, dar s-a destabilizat și faza de apărare.
Încercând să atace, să deschidă duelul și în joc pozițional, să aducă mai mulți „tricolori” în jumătatea de teren adversă, a pierdut din organizarea defensivă.
Au rămas în spate prea multe spații libere și prea puțini jucători să le acopere.
Neșansa lui Lucescu în defensivă, absența lui Radu Drăgușin. Accidentarea gravă din ianuarie a stoperului lui Tottenham a îndepărtat pilonul liniei sale de apărare.
Explicația căderii: au dispărut atitudinea, spiritul. Psihic, suferim
Lucescu pierdut însă calitățile esențiale ale selecționatei de la Euro. Atitudinea, implicarea, spiritul, unitatea.
Accidentările, pierderea locului de titular la echipele de club și, mai ales, înfrângerile de la națională au afectat moralul jucătorilor.
Pe teren, nu au mai luptat la fel ca înainte, nu au mai fost unul lângă altul în momentele dificile, cum se întâmpla înainte.
De aici, explicația căderii. Dincolo de detaliile tactice, tehnice, fizice, suferința a fost psihică.
Teama lui Răzvan Lucescu: „Cei mai mulți n-au cum să-l urmeze, nu-l pot înțelege”
În iulie, când Mircea Lucescu a împlinit 80 de ani, fiul său Răzvan se temea de ceva.
„Tata a ajuns la o vârstă și la un anumit nivel. Dar, din păcate, cei mai mulți (n.r. jucători) n-au cum să-l urmeze, nu-l pot înțelege”, a declarat el în interviul pentru GOLAZO.ro.
„Motivul: timpul e foarte scurt. De aceea spuneam că e una să ai în fiecare zi o echipă, un grup, oameni în jurul tău.
La națională e mai greu, nu ai controlul jucătorilor în fiecare zi, depinzi și de alte aspecte, și de conjunctură, și de o șansă, de o situație.
Jucătorii pe care i-a avut în prima parte au ieșit de la echipele lor de club ori s-au accidentat și au venit alții. Și în viață totul e despre conexiune”.