- Pentru Mirel Rădoi, meciul cu Rapid a fost unul de totul sau nimic. Încă încordată relația cu Mihai Rotaru, rezultatul din derby era extrem de important pentru antrenorul Craiovei.
Acesta a trăit la intensitate maximă totul! De la sosirea la stadion, antrenorul alb-albaștrilor a fost imaginea concentrării absolute.
Privirea fixă, pasul grăbit, haina strânsă într-o mână și o foaie în cealaltă, nu s-a uitat nici stânga, nici dreapta. A mers glonț spre vestiar, însoțit de echipă, complet detașat de agitația din jur.
Înainte de meci, tensiunea era vizibilă. Rădoi și-a ros unghiile aproape permanent, un tic vechi al fostului selecționer, semn al stresului și al implicării.
A supervizat atent încălzirea, s-a ridicat o singură dată de pe bancă înainte de start, însă gestul a fost urmat, din nou, de acel obicei nervos.
Intensitate maximă
Când arbitrul a fluierat începutul partidei, Rădoi s-a transformat într-un vulcan de energie. N-a stat locului nici cinci secunde.
După fiecare ocazie a echipei sale, și au fost câteva mari în debut, se întorcea imediat spre staff, explicând ce soluție ar fi trebuit aleasă, ce s-a greșit, ce trebuie schimbat.
Făcea drumuri în continuu între banca tehnică și marginea careului delimitat pentru antrenori.
Când mingea ajungea în zona băncilor, aproape că alerga umăr la umăr cu Carlos Mora, trăind fiecare fază ca și cum ar fi fost el pe teren.
Golul primit în minutul 16 l-a agitat și mai tare. Rădoi a început să alerge personal după mingi, grăbind repunerile pentru a evita tragerile de timp ale oaspeților.
Fiecare greșeală a jucătorilor săi amplifica nervozitatea, iar la jumătatea primei reprize au apărut și primele reproșuri către arbitri, gesturi clare, repetate, tot mai apăsate.
A uitat să se bucure
Universitatea a dominat clar prima repriză, dar la golul egalizator Rădoi nici nu a zâmbit. Nu s-a bucurat, ci a considerat totul firesc, aproape inevitabil. Tensiunea momentului părea că-l copleșește.
A oferit rapid indicații, l-a tras pe Vladimir Screciu într-o scurtă „ședință” pe margine, apoi a trecut la lucruri mărunte, omul bun la toate, a adus apă și i-a oferit personal o sticlă lui Romanchuk, chiar la firul ierbii.
Când Mora a ratat o ocazie uriașă, Rădoi aproape că a intrat în teren, arătându-i cum ar fi trebuit lovită mingea: calm, plasat, pe jos, nu în forță. Iar la faza din minutul 35, când Pașcanu a respins de pe linia porții, antrenorul Craiovei a ridicat mâinile spre cer, implorând parcă ajutorul divin.
O repriză trăită la limită, în stilul inconfundabil al lui Mirel Rădoi, cu nerv, pasiune și o implicare totală. Dar și cu exagerările caracteristice.
Repriza a doua: între ironii, nervi și controlul haosului
Debutul părții secunde l-a prins pe Mirel Rădoi în aceeași stare de tensiune continuă. Doar că, de data aceasta, pe lângă emoțiile meciului, a trebuit să înfrunte și tirul de înjurături venit dinspre galeria rivală.
Reacția sa? Un zâmbet scurt, ironic, aplauze la fel de ironice, singurul moment de aparentă destindere al serii.
Apoi totul a revenit la normal: din nou în picioare, din nou mișcare continuă pe margine. De data asta a alergat cot la cot cu Baiaram, încercând parcă să-i transmită impulsul și energia sa.
S-a enervat vizibil la câteva execuții prea relaxate ale lui Bancu, pline de artificii inutile, un călcâi, o preluare riscantă, care l-au transformat din nou într-un vulcan de nervi.
N-a simțit nici frigul
Un detaliu interesant a atras atenția: deși temperatura în Craiova nu depășea 10-11 grade, Rădoi a stat tot meciul într-un simplu pulover bej, subțire, cu fermoar. Semn că tensiunea și adrenalina momentului l-au făcut să uite complet de frig.
În minutul 64, antrenorul a cedat nervos după o decizie contestată a arbitrului Marcel Bîrsan, care a dictat o lovitură liberă în favoarea Rapidului, în urma unui duel în care Pașcanu părea să fi fost lovit.
Rădoi a izbucnit vehement, iar pentru câteva clipe, doar team managerul Lucian Pretorian a reușit să-l tempereze. A urmat o scurtă „ședință” forțată cu arbitrul de rezervă, Iulian Dima, care l-a chemat la ordine.
La scurt timp, Rădoi a avut o scenă neașteptat de umană: l-a luat de umeri pe Alexandru Pașcanu, fostul său elev de la naționala U21, i-a vorbit câteva secunde din spate și chiar i-a făcut un mic masaj pe umeri, în timp ce fundașul se pregătea să reintre pe teren după ce primise îngrijiri.
Jumătatea reprizei secunde l-a găsit din nou implicat în toate detaliile. Când spiritele s-au încins și publicul a început să arunce obiecte spre Marcel Bîrsan, Rădoi a fost cel care a intervenit direct, a strâns câteva brichete căzute pe gazon și le-a scos afară, încercând să tempereze situația.
Carusel de emoții la final
După un început tensionat, în care a trăit fiecare fază cu intensitate, finalul l-a găsit într-o liniște neobișnuită. Golul secund al Rapidului l-a lovit direct în moral, nu a mai protestat, nu a mai gesticulat, nu a mai ridicat vocea.
A rămas cu mâinile la spate, urmărind parcă în tăcere cum se scurge timpul, cu privirea fixată spre teren, dar fără reacții vizibile.
În ultimele minute, chiar și tragerile de timp ale oaspeților, evidente și repetate, nu l-au mai scos din calm. Privirea lui părea pierdută între cronometru și marginea terenului, ca și cum aștepta o scânteie de la elevii săi.
Totul s-a schimbat însă într-o clipă, când Monday Etim a fost lovit dur de Aioani în prelungiri. Rădoi a explodat, a pornit direct spre Iulian Dima, gesticulând vehement, iar staff-ul tehnic a fost nevoit din nou să-l țină în loc.
Frustrarea adunată în ultimele minute a ieșit la suprafață brusc, ca o descărcare inevitabilă.
După fluierul final, a revenit însă la calm. A mers imediat să-i salute pe adversari și arbitri, apoi s-a plimbat printre propriii jucători, oprindu-se la fiecare pentru a le mulțumi pentru efort.
Iar apoi s-a dus în fața galeriei alături de echipă. A rămas la final singur cu ei, a primit un vot de încredere, apoi a plecat în aplauze, cu eșarfă Universității la gât. Iar la intrarea pe tunel a fost așteptat și îmbrățișat de Sorin Cârțu.