- Paul Gascoigne (58 de ani), fostul mare jucător al naționalei Angliei, a venit cu o serie de povești incredibile din cariera de fotbalist.
- Acesta s-a confruntat cu mai multe probleme din cauza consumului de alcool, care i-a adus ulterior probleme și în familie.
Paul Gascoigne a fost unul dintre cei mai importanți jucători ai fotbalului britanic din anii '90, însă stilul de viață al acestuia a creat mai multe controverse și neînțelegeri.
Paul Gascoigne: „Am băut 9 pahare de brandy la pauză”
Meciul despre fostul jucător vorbește este Rangers - Hearts, finala Cupei Ligii Scoției din 1996, câștigată de formația din Glasgow, scor 4-3.
„La pauză, managerul m-a întrebat dacă am băut ceva și am spus că nu. Iar el mi-a zis «Du-te și bea ceva».
Așa că am băut nouă pahare de brandy și am ieșit la joc. Am marcat două în finala Cupei și am fost desemnat omul meciului.
Dar nu am avut voie să mai beau la petrecerea de după, pentru că îmi băusem deja paharele la pauză”, a declarat Gascoigne, potrivit thesun.co.uk.
În continuare, fostul jucător de la Tottenham a vorbit și despre cum alcool i-a afectat relația cu părinții, salvarea sa venind de la tatăl său care l-a internat la psihiatrie.
„M-am certat cu mama și cu tata timp de trei luni. Asta ne-a distrus. Apoi a fost consumul de droguri, până ce tata a intervenit și m-a internat în spital.
Am stat 11 zile, dar a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. Încă îmi este dor de el”.
Paul Gascoigne: „Fratele lui a murit în brațele mele”
Într-o discuție despre noua sa carte „Eight”, în care prezintă mai multe momente dificile din viața sa, Gascoigne a vorbit și despre una dintre traumele copilăriei care l-a urmărit și în carieră: moartea fratelui unuia dintre prietenii săi.
„Fratele lui mai mic nu a vrut să meargă cu băieții și i-am spus că voi avea eu grijă de el și că totul va fi bine.
Am ieșit din magazin, iar el a alergat un metru mai în față și o mașină l-a lovit. Am alergat spre el, dar a murit în brațele mele. Am crezut că e încă în viață pentru că i se mișca puțin buza. M-am gândit: «E bine, încă respiră», dar nu era. Aceea a fost ultima lui mișcare.
Când au plecat cu sicriul, m-am dus și am stat cu el în aceeași cameră timp de o săptămână. A fost ceva îngrozitor. Asta m-a afectat profund.
Mama m-a dus la un psihiatru când aveam doar zece ani. Abia când am început să joc fotbal cu adevărat am reușit să nu mă mai gândesc la asta”, a mai spus Gazza.