- ROMÂNIA - AUSTRIA. Fanii noștri nu mai au nici culoarea, nici vocea de la Campionatul European. S-a simțit însă că sunt aproximativ 40.000 pe Arena Națională, la imn. Atunci am fost din nou parte din Zidul Galben.
Primul meci mare al grupei, unicul meci cu adevărat mare de la București în aceste preliminarii.
Austria e mult peste Bosnia, iar Bosnia a fost prima adversară în această campanie, când miza nu era atât de importantă.
Unicul supermeci acasă în această campanie: 40.000 cu Austria
Acum, de partida cu Austria depinde destinul naționalei, viitorul ei. E decisiv pentru calificare.
Se aștepta o Arenă Națională plină duminică seară. Nu e plină, Zidul Galben și-a mai pierdut un pic din entuziasmul de la Euro, nici rezultatele din 2025 nu i-au ajutat prea mult pe „tricolori”.
Nu este plină, dar nici departe nu e. Până sâmbătă, erau 35.000 de bilete vândute. Se estimau 40.000 pe Arena Națională.
Puține steaguri pe Arenă. Zidul Galben și-a mai pierdut culoarea și vocea față de Euro
Cu cât se apropia startul, toate drumurile duceau spre stadion. Valul de fani creștea, spectatori de toate vârstele, familii cu copii.
Nu au urcat imediat în tribune, s-au mai învârtit în jurul arenei, atrași de suveniruri și de grătare. Mirosul de grătar se simțea puternic și în interior, jos, la nivelul terenului, și sus, la masa presei.
Cu o jumătate de oră înainte de joc, grătarele au rămas în urmă, tribunele se umpleau.
Nu erau steaguri însă aproape deloc. Cele mari fluturau doar în peluză, la ultrașii Uniți sub Tricolor. Numai acolo. În rest, steaguri mici, puține.
Se vedeau tricourile galbene ale fanilor, la fel ca ale „tricolorilor”. Nu atât de multe ca la Euro totuși. Zidul Galben nu mai era nici atât de sonor ca în vara lui 2024. Dar era Zidul Galben.
Când s-au anunțat echipa noastră, două nume au fost strigate cel mai tare: Ianis Hagi și Dennis Man.
„Luptați pentru patrie, luptați pentru tricolor”
Cei 1.000 de fani austrieci strânși sus, în peluză, au scandat puțin când a apărut echipa lor la încălzire: „Osterreich, Osterreich”.
Au fost acoperiți de ai noștri. Ultrașii scandau în ritmul tobelor: „România, România” sau „Cine sare-i România, hei, hei!”.
N-au reușit să prindă tot stadionul, chiar dacă tobele continuau să răsună.
Atmosfera s-a detensionat puțin cu inima mare de pe ecranul-cub, inimă în care erau surprinși îndrăgostiții la Kiss Cam. De toate vârstele.
Pe inelul de la mijlocul peluzei sud s-a întins un banner mare. Mesajul: „Luptați pentru patrie, luptați pentru tricolor”.
La imn am redescoperit adevăratul Zid Galben
Sub acest mesaj, s-a lăsat în jos un steag uriaș, cât tot inelul peluzei, cu tricolorul în centru.
Suporterii austrieci s-au acoperit de fulare albe și roșii. „Toate eșarfele sus pentru roșu-alb-roșu”. Steagul lor.
La imnul nostru, s-a simțit prima dată Zidul Galben, l-am redescoperit. O mare de oameni a cântat împreună cu tenorul Teodor Ilincăi.
S-a terminat în uralele unui stadion întreg. Se auzea doar „România, România”.
Acesta era adevăratul Zid Galben.