- Ruben Iranzo, 21 de ani, a descris momentele dramatice ale inundațiilor ce au lovit regiunea Valencia în ultima săptămână.
- Fundașul central și-a amintit cum s-a transformat totul în Picanya în câteva ore, timp în care fusese împreună cu tatăl său la Valencia: „Întreg orașul era distrus. O imagine de film horror. Ca după o bombă sau un tsunami”.
Inundațiile au afectat grav Estul Spaniei, în special regiunea valenciană, localitățile din jurul principalului oraș al provinciei.
Peste 200 de vieți pierdute, sute de oameni dispăruți și pagube de miliarde după zile și nopți de coșmar provocate de furtuna DANA.
Povestea lui Ruben Iranzo, la 10 kilometri de Valencia. Și coperta Super Deporte
Mulți sportivi, mulți fotbaliști au sărit să ajute, chiar dacă nu suferiseră familiile lor.
Ruben Iranzo, 21 de ani, fundaș central la Valencia B care a evoluat deja la prima echipă în LaLiga, a povestit ce i s-a întâmplat, ce au trăit el și apropiații săi în acele zile de coșmar de sfârșit de octombrie și început de noiembrie. La Picanya, 10 kilometri de capitala provinciei.
Cotidianul local Super Deporte a ieșit marți cu el pe copertă, cu declarația sa, „Vom ieși pas cu pas”. Și cu tricoul Valenciei întins pe o scară acoperită de noroi. Noroiul care a înghițit străzi, mașini, oameni.
Ruben Iranzo: „Zile întregi fără somn, fără mâncare, fără apă”
„Primele ore, primele zile au fost foarte grele, din cauza stresului, a lipsei de ajutor. Zile întregi fără somn, fără nimic de mâncare, fără apă”, a declarat jucătorul pentru VCF Media, postul de radio al clubului.
„Acum, vedem un pic de lumină, de speranță, de care ne agățăm”. Impresionat de implicarea spaniolilor, nu doar a valencienilor, de cum s-au sprijinit oamenii între ei în această perioadă.
A fost incredibil ce am văzut. A evidențiat cea mai frumoasă parte a umanității. Mii și mii de voluntari care au venit și au ajutat. Le sunt recunoscător pe viață Ruben Iranzo, fotbalist Valencia
„Mergeam și am văzut cum vin apele. Ne-am adăpostit în casa unui vecin”
S-a întors la clipele dramatice. „Părea o zi normală în care plouă foarte tare, dar normal. Eram acasă, ne uitam la televizor. Fratele meu a sunat să ne avertizeze că nivelul apei se ridică tot mai mult, inundația era aproape.
Am scos mașinile din parcare și le-am lăsat într-o zonă în care credeam că sunt în siguranță”.
Era doar începutul.
Mergeam și am văzut cum vin apele. Ne-am adăpostit în casa unui vecin, ne-am strâns 20 de oameni și am rămas acolo în jur de șase ore, până s-a mai liniștit situația Ruben Iranzo, fundaș central Valencia
Iranzo: „Întreg orașul era distrus. Pagube uriașe”
Nu s-a oprit. „Când am ajuns la noi, apa se strânsese în casă, ne deplasam cu greu, urcase până la nivelul mijlocului. Am deschis ușa din partea cealaltă, așa a ieșit apa din casă”.
A doua zi, s-a dus cu tatăl lui la Valencia, să cumpere apă și alimente. „Când ne-am întors la Picanya, am găsit totul devastat. Întreg orașul era distrus. Nu cu pierderi omenești ca în Paiporta, dar pagube uriașe.
O imagine de film horror. Ca după o bombă sau un tsunami”.