- La doar 15 minute de gazonul unde FCSB își pregătea a 5-a partidă europeană a sezonului, la Belgrad Arena se juca Euroliga de baschet, pe parchet, sub lumini, în fum de pasiune colectivă și în nebunia a aproximativ 18.000 de oameni.
Steaua Roșie întâlnea Olympiacos. Iar GOLAZO.ro a fost în sală. Un soi de Bayern - Manchester United la fotbal. Doar că în ciuda valorii incontestabile a celor două cluburi, echipele au galerii-surori, o frăție roșie scrisă cu multă pasiune și măsurată în foarte mulți decibeli.
Coregrafie la comun
Înainte de primul fluier, o mare coregrafie albă s-a ridicat ca un steag viu: mii de foi cu emblemele celor două cluburi apropiate una de cealaltă, înălțate deasupra capetelor, unite simbolic, au transformat sala și au arătat cum se trăiește un meci de baschet în Serbia.
Tabela a arătat la final 91-80 pentru sârbi! Americanul Devonte Graham a înscris un coș de 3 puncte care a scris soarta partidei, un coș urmat de atât de multă bucurie încât sus, aproape de ultimele rânduri, podeaua tremura.
Ultimul sfert? O lecție de baschet predată de sârbi, cu 32 de puncte care au aruncat sala în aer, un uragan ofensiv pe care nici cei mai fanatici greci nu l-au putut opri.
Dar scorul e doar o notă de subsol a ceea ce s-a întâmplat în sală, pentru că aseară s-a demonstrat încă o dată: în Serbia, baschetul e religie, iar aceasta se ține în „catedrale” pline, cu bilete mai scumpe decât la fotbal. Căci meciul e doar main eventul, pentru că seara în sine e un spectacol.
Baschetul, mai presus decât fotbalul
Aseară, au transformat Belgrade Arena într-un vulcan care a erupt cântece de parcă erau 50.000 de locuri.
Fanii au venit se antreneze pentru noaptea de fotbal, dar în egală măsură, au aprins focul pentru echipa de baschet, pentru că aici, peluza de ultrași nu face diferențe: aceeași pasiune pentru gazon, aceeași pasiune pentru parchet.