Publicat:
04.07.2025, ora 09:04
- Ediția de anul acesta a Turului Franței, care începe sâmbătă, pe 5 iulie, și se încheie la Paris, pe 27 iulie, este una dintre cele mai dificile din ultimii ani, cu șase etape montane dificile și o diferență de nivel de 52.500 de metri.
- Dincolo de munții înalți, șapte etape de plat, șase etape vălurite și două de contratimp sunt incluse în parcursul de 3.320 de kilometri al cursei.
- Slovenul Pogačar este primul favorit, dar dacă cineva va reuși să îl învingă, acela va fi cel mai probabil danezul Vingegaard.
- Lupta s-ar putea da până la final, în ultima etapă spre Champs-Elysees, care va include pentru prima dată cățărarea îngustă pe Monmartre.
Tadej Pogačar (UAE Team Emirates) și Jonas Vingegaard (Visma Lease-a-Bike), cei mai buni cicliști de clasament general ai acestei generații, se vor înfrunta în Alpi, Pirinei și chiar pe Montmartre, în inima Parisului, într-o nouă ediție a Turului Franței, care debutează în nordul țării, în Lille, sâmbătă, 5 iulie și sfârșește pe Champs-Elysées, duminică, 3 august.
Începe Turul Franței » Totul despre un Le Tour brutal: scena perfectă pentru duelul Pogačar - Vingegaard
Cei doi sunt principalii favoriți, potrivit analiștilor și publicațiilor de profil, precum CyclingNews, dar outsideri ca Remco Evenepoel (Soudal-Quickstep), Primož Roglič (Red Bull-Bora-Hansgrohe) și alții vor încerca din răsputeri să ne ofere o surpriză.
Plutonul sprinterilor este prezent în forță, cu oameni precum Tim Merlier (Soudal-Quickstep), Jasper Philipsen (Alpecin–Deceuninck) și Jonathan Milan (Lidl-Trek), iar vedetele clasicelor, Mathieu van der Poel (Alpecin–Deceuninck) și Wout van Aert (Visma Lease-a-Bike), vor ataca etapele vălurite pentru o victorie.
Urmează 21 de etape, întinse pe 23 de zile, cu 3.320 de kilometri de cursă, șapte etape de plat, șase etape vălurite, șase etape montane, două contratimpuri și două zile de odihnă - totul cu o diferență de nivel de 52.500 de metri.
Traseul Turului Franței 2025 pregătește un duel Pogacar-Vingegaard
În primul rând, trebuie spus că traseul Turului Franței 2025, cu numeroase finaluri de etapă în cățărare, pare să ofere un scenariu perfect pentru o nouă bătălie între Tadej Pogačar și Jonas Vingegaard.
Numărul limitat de kilometri de contratimp reprezintă probabil un handicap pentru Remco Evenepoel, dar îi ajută pe cățărătorii francezi mai puțin abili în cursa contra-cronometru, precum David Gaudu de la Groupama-FDJ și Lenny Martinez, care va concura pentru Bahrain Victorious în 2025.
Ediția din acest an se desfășoară în întregime pe teritoriul francez pentru prima dată din 2020.
Este, de asemenea, unul dintre cele mai grele trasee din istoria recentă, cu o mulțime de cățărări faimoase pentru dificultatea lor: Mont Ventoux, Hautacam sau Superbagneres.
O etapă include tripla ascensiune de categorie specială Col de la Madeleine, Col du Glandon și Col de la Loze, cel mai înalt punct al turului din acest an.
Turul de anul acesta începe blând, cu o etapă de sprint, apoi continuă cu mai multe etape vălurite, perfecte pentru atacurile unor puncheuri precum van Aert sau van der Poel, la care ar putea participa însă chiar oamenii de clasament general.
Primul contratimp vine în etapa a cincea, cu 33 de kilometri pe un parcurs aproape plat, care nu va face mari diferențe, iar etapa a șaptea, cu final pe Mûr-de-Bretagne, va oferi cu siguranță o mică luptă pentru oamenii de clasament general.
Primele lupte importante se dau în Pirinei
Etapa a 10-a, cu mai multe cățărări medii și un parcus pe drumuri puțin cunoscute din Massif Central, se anunță a fi una imprevizibilă, dar prima luptă majoră așteaptă până în etapa a 12-a, cu final pe Hautacam.
Cățărarea de 13,6 kilometri are o pantă medie de 7,8% - Vingegaard l-a învins aici pe Pogacar în 2022, pentru a câștiga primul său tur.
Al doilea moment cu un impact potențial important vine imediat. Etapa a 13-a este un contratimp de 11 kilometri, din care opt sunt în cățărare, cu o pantă medie de 7,9% și maximă de 16%.
Dacă situația observată în Critérium du Dauphiné, când Vingegaard s-a descurcat mai bine decât Pogacar la contratimp, se confirmă și aici, danezul ar putea profita pentru a puncta în fața rivalului său.
Nimeni nu va avea timp să se recupereze după contratimp.
Etapa a 15-a începe în Pau și urcă pe Col du Tourmalet, Col d'Aspin și Col de Peyresourde, înainte de a se încheia cu o cățărare până la stațiunea de schi Luchon-Superbagnères - care nu a mai fost inclusă pe traseul turului din 1989.
Atât de multe cățărări în succesiune rapidă vor epuiza sportivii și, chiar dacă etapa va fi câștigată de o evadare, sunt șanse mari ca unii dintre favoriți să piardă timp important.
Lupta continuă în Alpi
Plutonul va avea o scurtă perioadă de respiro, măcar până în etapa a 16-a, care ar oferi un minunat moment de odihnă, dacă nu s-ar termina după mai bine de 150 de kilometri de plat cu infernala cățărare pe Mont Ventoux.
În 2025, etapa acoperă drumul clasic către vârful stâncos și expus, urcând 15,7 kilometri cu o pantă de 8,8%.
Etapa 19, o pretendentă la titlul de etapă-regină, alături de etapa a 15-a, se anunță a fi monstruoasă.
Etapa de 171 km începe în Vif și urcă pe Glandon (21,7 kilometri cu pantă medie de 5,1%), Col de la Madeleine (19,2 kilometri cu 7,9%) înainte de a urca spre Courchevel și apoi din nou spre Col de la Loze.
Cățărarea finală începe în Moûtiers, în vale, și urcă apoi 26,2 kilometri cu o pantă de 6,5%, fiind una dintre cele mai lungi urcări finale din istoria Turului.
Etapa include 5.500 de metri de urcare și îi oferă amintiri fericite lui Vingegaard, care în 2023 i-a luat lui Pogacar aici în jur de șase minute.
Și nu, nu s-a terminat. Etapa a 19-a oferă iarăși posibilitatea unei lupte pe mai multe cățărări, cinci la număr, cu final pe La Plagne, cu o lungime de 19,1 kilometri și o pantă medie de 7,2%.
Un salut către Jocurile Olimpice
În vreme ce lumea largă a fost ocupată în 2024 să se certe pe tema simbolisticii ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice din Paris, fanii ciclismului au sărbătorit spectaculoasa cursă de ciclism pe șosea, care s-a cățărat pe străduțele pavate ale colinei Montmartre, înainte de a termina în umbra Arcului de Triumf - o ediție cu adevărat specială.
Turul Franței de anul acesta va încerca să reproducă un pic din acel succes în chiar ultima etapă.
Etapa 21 este în mod normal o procesiune în care câștigătorul bea șampanie, iar plutonul salută spectatorii, fericit că chinul a luat sfârșit.
Poate că partea asta va rămâne, dar doar la început. Includerea pe traseu a unui circuit care trece prin Montmartre și a cățărării sale de categoria a patra i-ar putea surprinde pe unii cicliști.
Cert e că pe unii i-a nemulțumit deja.
Ascensiunea finală este la șase kilometri de linia de sosire, iar străzile înguste și pietruite sugerează că poziționarea va fi esențială.
Dacă diferențele dintre rutierii de top vor fi mici în această etapă, atunci am putea asista la o schimbare în clasamentul general înainte de tradiționalul sprint de pe Champs-Elysees.
Doi mari favoriți
Rivalitatea Pogacar vs. Vingegaard a animat ultimele patru ediții ale cursei și sunt șanse mari ca ediția de anul acesta să nu facă excepție.
Amândoi sunt în floarea vârstei, având 26 și, respectiv, 28 de ani. Pentru prima dată din 2022, niciunul dintre cei doi nu a suferit un accident înainte de cursă – și amândoi spun că sunt în cea mai bună formă din viața lor.
Ambii au coechipieri puternici: Vingegaard îi are pe câștigătorul Giro d'Italia, Simon Yates, și pe americanul Matteo Jorgenson, un candidat la podium, în timp ce Pogacar îi are pe câștigătorul Turului Elveției, Joao Almeida, și pe fratele geamăn al lui Yates, Adam.
Favoritul principal este fără îndoială Pogacar, câștigătorul de anul trecut, campionul mondial. A zburdat toată primăvara în clasice, câștigând Turul Flandrei și Liege-Bastogne-Liege printre altele, apoi a arătat că și-a păstrat forma, învingându-l în mod repetat pe Vingegaard pe cățărările din Critérium du Dauphiné în iunie.
După ce a câștigat Turul din 2022 și 2023 și a terminat pe locul al doilea anul trecut, abia recuperat la acel moment în urma unui accident teribil în Itzulia Basque Country, Vingegaard va începe anul acesta cu a doua șansă.
Lipsa zilelor de cursă, doar 11 până acum în acest sezon, ar fi în mod normal o problemă, dar Vingegaard a finalizat un bloc lung de antrenament la altitudine, care pare să fi avut succes.
Vingegaard și echipa lui au admis că slovenul este favorit, iar explozia atacurilor acestuia și forța pe care o dezvoltă pe termen lung pe cățărări vor fi în mod clar o problemă.
Danezul va spera că anul acesta se va putea baza din nou pe atuul său - capacitatea de recuperare, care îi oferă o viteză în plus în ultima săptămâna, dacă vrea să aibă șanse la victorie.
Evenepoel, Roglic și alții
Dauphiné a dovedit că Evenepoel, care promite de câțiva ani că va ajunge la nivelul lui Pogacar și Vingegaard, nu a ajuns încă acolo.
Anul trecut a terminat pe 3 și toți specialiștii spun că are șanse să repete performanța, dar că îi va fi greu să rămână alături de cei doi pe cățărările dure de la finalul marilor etape montane de anul acesta.
Turul Franței este singura cursă importantă care lipsește din palmaresul lui Primoz Roglic și cel mai probabil, acest lucru va fi valabil și la finalul acestei ediții, asta dacă nu se întâmplă ceva extraordinar.
Slovenul de 35 de ani și-a arătat limitele în Giro, în primăvară. A abandonat, în urma unei accidentări, dar nu a părut să se simtă în formă maximă în niciun moment. Tocmai faptul că nu a finalizat Giro ar putea totuși să îl facă să se simtă mai odihnit pentru Tur.
Ideal ar fi să fim atenți și la colegul său de echipă de la Red Bull-Bora-Hansgrohe, Florian Lipowitz, care a urcat pe podium la Criterium du Dauphine luna trecută.
Alți coechipieri ai favoriților au și ei șanse să se remarce.
Portughezul João Almeida pare a fi în formă excelentă și, chiar dacă va alerga pentru Pogacar, va avea probabil șansa de a lupta pentru un loc cât mai bun în clasamentul general.
Același lucru este valabil pentru oamenii lui Vingegaard, Simon Yates și Matteo Jorgenson, deși primul va fi obosit după Giro, iar al doilea nu a intrat - cel puțin deocamdată - în formă.
Carlos Rodriguez (Ineos Grenadiers), Lenny Martinez (Bahrain Victorious), Mattias Skjelmose (Lidl-Trek) și Ben O’Connor vor dori și ei un loc fruntaș în clasament, sau măcar o victorie de etapă.
Lupta pentru etape
Ediția de anul acesta va include o luptă strânsă în etapele de sprint.
Specialiștii în sprintului pur, Jonathan Milan de la Lidl-Trek, Tim Merlier de la Soudal Quick-Step și Jasper Philipsen de la Alpecin-Deceuninck sunt prezenți.
Echipele lui Philipsen și Milan sunt mai mult construite în jurul sprinterilor lor, în vreme ce Merlier se descurcă de multe ori de unul singur.
Asta fără a mai menționa tricoul verde de anul trecut, al ciclistului eritreean Biniam Girmay, care a devenit primul ciclist de culoare care a câștigat vreodată competiția pe puncte a cursei.
Girmay este un cățărător suficient de bun pentru a concura pentru puncte în etapele mai accidentate, așa că ar putea fi în continuare o forță la acest capitol.
Apoi, există o clasă remarcabilă de sprinteri și specialiști în curse de o zi, specializați în finișuri mai dificile.
Acest grup este condus de Mathieu van der Poel, superstarul olandez a cărui formă a fost evidentă în clasicele de primăvară.
Finișurile dificile în urcare din prima săptămână i se potrivesc bine, dar pentru asta va trebui să-l învingă pe vechiul său rival, Wout van Aert, omul bun la toate al echipei Visma - care s-a chinuit însă în ultimele două sezoane în încercarea de a-și găsi forma și de a se recupera după două accidentări oribile.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
