Publicat:
13.05.2026, ora 20:26
Actualizat: 13.05.2026, ora 20:33
- Clujul și Craiova au învățat miercuri seară Sibiul să respire iar în ritm de finală. Cu ore bune înainte de start, orașul s-a împărțit.
- O finală, o întâlnire între două istorii, două orgolii și două galerii care au știut mereu să transforme fotbalul în emoție.
Piața Mare și Piața Mică s-au umplut încă din jurul amiezii. Oltenii au ajuns cu o întârziere de aproape o oră, după ce trenul lor a intrat mai târziu în Sibiu, dar au coborât odihniți, cu chef de cântat și cu energia unei deplasări speciale.
Alături de ei a călătorit și patronul Mihai Rotaru, într-o zi în care Craiova părea să-și adune toate forțele pentru un nou pas spre istorie.
Piața Mică s-a colorat rapid în alb și albastru, cu cântece pentru Oltenia, steaguri ridicate și proteste împotriva Federației, din cauza numărului mic de bilete ajunse pe piață pentru această finală.
De cealaltă parte, „șepcile roșii” au venit și ele în număr mare, cu torțe, cu putere în glas și cu sentimentul că trăiesc o săptămână cum nu se mai întâmplase în viața acestui club.
Fanii Universității Cluj au umplut una dintre peluze și o parte din tribuna a doua, fiind, înaintea meciului, ceva mai vocali și mai încărcați de energie decât rivalii din Bănie. Alături de ei, dar în zona VIP, s-a aflat și primarul Emil Boc, semn că această finală nu era doar a unei echipe, ci a unui oraș întreg.
Coregrafii cu iz de istorie
A fost spectacol în ambele peluze, iar istoria a coborât pe stadion odată cu primele minute de joc.
În ziua în care Ion Oblemenco ar fi împlinit 81 de ani, oltenii au venit cu gândul doar la trofeu, într-o săptămână în care Universitatea Craiova poate bifa din nou eventul după 35 de ani, din vremea în care Sorin Cârțu conducea echipa din Bănie.
Scenografia lor a mers direct la inima Craiovei: silueta legendarului Oblemenco pictată pe o pânză întinsă în mijlocul peluzei, flancata de steaguri alb-albastre și de un mesaj ca un jurământ: “Luptăm în numele lui”.
Clujul visează eventul
Dincolo, într-o peluză mai înaltă și mai permisivă, fanii lui “U” Cluj au răspuns tot prin memorie. Au desenat cele două trofee pe care Universitatea le poate câștiga în aceste zile, titlul și Cupa, așezându-le simbolic lângă tricourile purtate de-a lungul anilor de echipa “șepcilor roșii”.
Sibiul a avut parte de o finală cu suflet. Două galerii superbe, două orașe care au venit să-și strige istoria în glas și o atmosferă demnă de ultimul act al Cupei României. Iar poate cel mai important detaliu al serii a fost că stadionul a fost plin până la refuz, fără zone tampon, fără locuri lăsate libere pentru ca fanii să nu se intersecteze. Inclusiv protestele la adresa FRF au fost într-un glas comun.
Un stadion întreg, viu, compact, sonor, așa cum ar trebui să arate fotbalul atunci când miza e mare și tribunele sunt la înălțimea ei.
Într-o săptămână în care Universitatea Cluj și Universitatea Craiova își dispută două trofee, finala de la Sibiu a arătat că fotbalul românesc știe să trăiască frumos fotbalul.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
