Publicat:
26.08.2025, ora 16:17
Actualizat: 26.08.2025, ora 16:19
- Valerică Găman (36 de ani) este liber de contract de peste două luni și clarifică zvonurile care spuneau că s-ar fi lăsat de fotbal.
- Fundașul central vorbește deschis pentru GOLAZO.ro despre conflictul avut cu Marius Măldărășanu, la Hermannstadt.
Valerică Găman povestește despre perioada petrecută la Hermannstadt, inclusiv despre conflictul cu antrenorul Marius Măldărășanu, și despre cum a gestionat situația fără a-și pierde respectul pentru colegi și fotbal.
În plus, fostul internațional dezvăluie ce îl motivează să continue să mai joace la 36 de ani și ce planuri are pentru viitor.
Valerică Găman: „Nu m-a retras. Vreau să mai joc!”
Te salut, Vali! Ce faci, cum e fără fotbal? Te-ai lăsat definitiv?
Salut! Sunt bine, acasă la Craiova. Am primit des în ultima perioadă această întrebare legată de faptul că m-aș fi lăsat de fotbal. Nu este adevărat, eu nu am declarat așa ceva.
Dar?
Totul a pornit de la o știre falsă lansată de unii colegi de-ai tăi rău intenționați. Sunt dezamăgit dar asta e lumea în care trăim, nu pot să controlez ce se scrie despre mine. Când se v-a întâmpla să mă las voi anunța personal.
Și cum au trecut cele două luni fără fotbal?
Îmi este greu fără fotbal, îmi lipsește mult chiar dacă au trecut doar două luni de când sunt în „pauză”. Îmi lipsește rutina pe care am avut-o în ultimii 30 de ani, de vestiar, de meciuri. Încerc să mențin un program zilnic de antrenament pentru a fii pregătit în cazul în care ajung la o înțelegere cu o echipă.
Te-a contactat vreo echipă în această perioadă?
Am avut discuții cu o echipă și chiar bătusem palma, dar între timp s-a întâmplat ceva și nu am mai semnat.
Ce ai simțit când Hermannstadt a anunțat încetarea colaborării cu tine?
Am fost dezamăgit. Mă atașasem de echipă, de oraș. Mă simțeam ca acasă la Sibiu. Apropo, nici nu am apucat să îmi iau rămas bun de la suporteri pentru că eu nu am rețele sociale și pe această cale vreau să le spun că am trăit momente frumoase pe care o să mi le amintesc cu plăcere. Am simțit aprecierea și le mulțumesc. Mereu o să mă intorc cu mare drag la Sibiu.
Valerică Găman, despre conflictul cu Marius Măldărășanu: „Când sunt atacat fără argumente mă pui în situatia de a-ți răspunde”
S-a scris că ai avut chiar un conflict cu antrenorul Marius Măldărășanu pentru că nu te mai băga în echipă. E adevărat?
Da, este adevărat. Vreau să încep prin a spune că în cei doi ani petrecuți la Sibiu din punct de vedere disciplinar m-am comportat exemplar, chiar și atunci când nu am fost folosit nu am mers nici măcar o dată prin birouri peste antrenori sau să sun conducerea să mă plâng că nu sunt folosit.
Cum ai procedat?
Am acceptat situația și am mers mai departe. Deci nu a fost vorba că nu m-a băgat sau nu în echipa. Nu eu am fost cel care a început sau provocat acel conflict.
Dar cine?
A venit de nicăieri, iar când sunt atacat fără argumente mă pui în situatia de a-ți răspunde. Atâta timp cât mă respecți, te respect. Am avut antrenori importanți în cariera mea și știu cum trebuie să arate conduita și respectul unui antrenor.
Și de la ce a pornit?
Nu vreau să spun ce s-a discutat sau ce i-am spus acolo dar cu siguranță nu i-a picat bine, pentru că întreaga conversație s-a petrecut în fața echipei. Am răspuns cu argumente solide și palpabile fără a jigni, subliniez.
Și, totuși...
În cel mai rău caz trebuia să fiu dat exemplu de felul cum mă pregătesc și cum mă comport în cadrul grupului. Puteam să mai ajut echipa din multe puncte de vedere.
Ce crezi că l-a deranjat pe Măldărășanu?
Se pare că nu a putut să treacă peste acea discuție și drept dovadă, nu mi s-a propus o prelungire de contract după cel mai bun sezon din istoria lui Hermannstadt, la care am contribuit și eu bineînțeles. Acum, trageți voi concluzia.
Valerică Gămas: „Sunt un om direct. Nu sunt un «yesman»”
În ce relații ai rămas cu foștii colegi și cu staff-ul de la Hermannstadt după despărțire?
Nu sunt un om ranchiunos, mi-a dat atâtea Dumnezeu și nu aș putea. Chiar am fost la echipă înainte să plece în cantonamentul de vara să îi salut pe băieți, pe staff și să le urez baftă în noul sezon.
Cum ai gestionat perioada de tranziție după despărțirea de Hermannstadt? Ai simțit de la început dorința de a continua să mai joci?
Consider că am destulă experiență să gestionez cam orice legat de fotbal. Am văzut și trăit atâtea, nu mă mai surprinde nimic, sunt hârșit. Știam că îmi doresc să continui dinainte de a se termina precedentul sezon.
Ce planuri de viitor ai?
Planuri de viitor? Nu știu exact, dar mi-aș dori să dau înapoi fotbalului din experiența pe care am acumulat-o în toți acești ani. Acum timpul va decide din ce postură. Un lucru e clar: cine se va gândi să mă abordeze să se aștepte la un om direct, nu la un „yesman”. Ne pierdem timpul amândoi și nu vrem asta.
„Îmi doresc să joc cât mă simt util, chiar și până la 40 de ani dacă se poate”
Ce te motivează să mai joci fotbal la 36 de ani? În 2024 spuneai că vrei să joci până la 40 de ani.
Tot ce am, am datorită fotbalului. Îmi place un proverb chinezesc care spune așa: „Dacă iți place ceea ce faci, nu vei munci o singură zi din viața ta”. Cred că mi se potrivește și încă am pasiune. Îmi doresc să joc atâta timp cât mă simt util în cadrul unui grup, chiar și până la 40 de ani dacă se poate.
Te atrage ideea de a juca în continuare în România sau ai lua în calcul și oferte din străinătate? Te vezi jucând și în Liga 2?
Mă văd jucând fotbal, corpul încă îmi permite. Acum depinde și unde, pentru că sunt cap de familie cu trei copii și contează mai mulți factori.
Cum îți menții forma fizică și mentală?
Am rămas în relații bune cu mulți preparatori fizici pe care i-am avut de-a lungul timpului și am un program zilnic de antrenament bine definit. Sunt la curent cu tot ce ține de nutriție și sunt foarte strict cu corpul meu. De 10 ani am aceeași greutate. Mental nu se pune problema, am 36 de ani și știu să gestionez.
„Sunt conștient că se poate întâmpla să nu găsesc o echipă potrivită mie și să pun stop carierei”
Te gândești că există posibilitatea să te retragi din fotbal chiar anul acesta?
Sunt realist și conștient că se poate întâmpla să nu găsesc o echipă potrivită mie și să pun stop carierei. Toate opțiunile sunt pe masă. Indiferent ce se va întâmpla, sunt oricum recunoscător lui Dumnezeu pentru cariera pe care am avut-o.
Cum te tratează arbitrii, știind că ești fratele arbitrului George Găman?
Eu am prins și generațiile mai vechi de arbitri, cu Alexandru Tudor, Cristi Balaj, Marian Salomir și alții, și parcă exista mai mult respect între jucători și arbitri. Acum nu îmi place ce văd. Am o relație de respect față de ei și prin prisma fratelui meu, pentru că știu ce sacrificii fac, neavând cele mai bune condiții de antrenament. Educație nutrițională nu știu câți au, vitaminizare...
Valerică Găman, despre arbitri: „Sunt oameni și ei, pot greși la fel ca noi jucătorii”
Mulți oameni cred că arbitrii câștigă bine și că deciziile greșite nu le afectează veniturile. Care este realitatea pentru ei, din perspectiva ta?
Să presupunem că un arbitru are în medie un meci pe lună, cu un barem de 5.000-6.000 de lei, din care trebuie să își plătească drumul, cazarea, masa, taxele la final de an. Majoritatea au familii și copii. Ca să mai și trăiască, le mai trebuie și un serviciu. Deci, cumva sunt semi-profesioniști care arbitrează profesioniști.
Tu cum reacționezi când arbitrii greșesc în timpul unui meci?
Fiecare arbitru încearcă să se descurce cum poate, dar nimeni nu spune asta, toată lumea dă în ei. Eu personal nu am avut niciodată probleme cu arbitrii, mi-am văzut de jocul meu și nu am încercat să îmi ascund nereușitele mele sau ale echipei arătând cu degetul spre arbitri. Am observat că se practică asta în România. Sunt oameni și ei, pot greși la fel cum greșim și noi jucătorii.
„Sunt mândru de ceea ce am realizat în carieră”
Care sunt meciurile la echipa națională care ți-au rămas cel mai mult în memorie și de ce? Ai 14 selecții și un gol marcat.
Apreciez fiecare meci pe care l-am jucat pentru România. Pentru mine, personal, sunt 15 meciuri la echipa națională, deoarece am jucat și câștigat acel meci amical împotriva Belgiei, scor 2-1, care avea în componență niște jucători formidabili, de talie mondială. Dar știm cu toții ce s-a întâmplat și de ce nu figurează în statisticile oficiale. (n.r. selecționerul Victor Pițurcă a efectuat 8 schimbări).
Privind înapoi, care consideri că a fost cea mai importantă realizare din cariera ta și de ce? Ai în palmares un titlu de campion, o Cupă și două Supercupe.
Ce pot să spun? Dacă mă uit înapoi, sunt mândru de ceea ce am realizat, nici nu mai contează greutățile prin care am trecut. Pe lângă trofeele pe care tu le-ai enumerat, aș adăuga și participarea la EURO 2016 din Franța, o experiență formidabilă. Am reușit să joc aproape 500 de meciuri în carieră, ceea ce nu e ușor. Implică o seriozitate și disciplină de fier.
Pe lângă experiența acumulată, toate acele performanțe m-au ajutat la momentul respectiv și ulterior să semnez contracte foarte bune, oferindu-mi acum liniștea financiară mie și familiei mele. Pe lângă asta, personal, sper să fiu un exemplu pentru băieții și nepoții mei care practică fotbalul și, poate, într-o bună zi să realizeze cel puțin cât am realizat eu. Valerică Găman, fotbalist
Cea mai frumoasă amintire? „Goluri marcate cu FCSB, când am câștigat campionatul cu Astra”
Cum folosești experiența acumulată în cariera ta în activitatea de zi cu zi?
Profesional, am încercat mereu să împărtășesc din experiența acelor performanțe și nu numai, pentru a-mi ajuta colegii și, probabil, îmi vor fi de folos și pe mai departe.
Care este meciul de care-ți amintești cu cea mai mare satisfacție și de ce?
Am mai multe, dar hai să mă rezum la două pentru că au legătură. Meciurile cu FCSB din sezonul 2015-2016 când am câștigat campionatul cu Astra. Am marcat în ambele și am simțit o bucurie imensă știind că, în mare măsură, urma să devenim campioni.
Valerică Găman, implicat în afaceri imobiliare
Mai ești implicat în afaceri imobiliare împreună cu frații tăi?
Da, este aproape de finalizare un proiect de apartamente. Când faci lucrurile cu simț de răspundere și responsabilitate, lucrurile merg bine. Mulți din foștii mei colegi de la Universitatea Craiova și-au achiziționat acolo și sunt mulțumiți.
Care sunt antrenorii care ți-au influențat cel mai mult cariera și ce ai învățat de la ei?
Am învățat mult de la fiecare echipă și de la fiecare antrenor în parte. În Turcia am avut șansa să fiu antrenat de Igor Tudor, actualul antrenor al celor de la Juventus, un antrenor cu o mentalitate și o metodologie de top. De atunci ne spunea că într-o zi va ajunge la Juventus și vorbesc de 2016. În Arabia am fost antrenat de către Luis Garcia, la fel un antrenor cu multe sezoane în Primera Division.
„Îi mulțumesc lui Ovidiu Stângă”
Cine a avut cel mai mare impact asupra mentalității tale ca jucător și cum te-a ghidat în primele etape ale carierei?
Cel mai mare impact asupra mentalității mele l-a avut Ovidiu Stângă, care m-a învățat cum să mă comport și să mă dedic fotbalului, atât în timpul celor două ore de antrenament, cât și în afara lor. El m-a promovat la Craiova când aveam 17 ani și îi mulțumesc pe această cale.
Alți mentori?
În același timp, am avut de învățat și de la antrenori consacrați ai României, precum Victor Pițurcă, Ioan Andone, Anghel Iordănescu, Marius Șumudică, dar și alții.
De asemenea, am cunoscut și am învățat să respect cultura țărilor în care am jucat, Turcia și Arabia Saudită.
Cum te-au marcat experiențele tale în străinătate, atât profesional, cât și personal?
M-am simțit foarte bine în cele două țări. În Arabia Saudită chiar s-a născut primul meu băiat, la Riyadh, deci mă leagă un lucru sentimental de acea țară.
Am învățat și din experiențele negative și din cele pozitive. Am realizat că cel mai important e echilibrul, să nu cazi dintr-o extremă în alta și că munca, seriozitatea, disciplina și dorința de a te îmbunătăți în fiecare zi te vor ajuta să evoluezi, atât profesional, cât și personal.
Regretul carieriei: transferul ratat la Vitesse
Privind în urmă, există ceva în cariera ta pe care ai fi vrut să-l faci diferit?
Am un singur regret, și anume că am ratat un transfer la Vitesse la 21-22 de ani. Trecusem viză medicală, totul era OK. Dar s-a întâmplat ceva la nivel de negocieri, nu din cauza mea. Eu aș fi mers și gratis acolo, nu mă interesau banii. Dar nu s-a mai realizat transferul. Dacă aș putea schimba ceva, asta ar fi.
Cum crezi că experiența unui transfer la Vitesse ar fi influențat dezvoltarea ta ca jucător?
Eram la vârsta perfectă pentru a mi se implementa o altă mentalitate și pregătire față de cea din țara noastră. Olandezii sunt recunoscuți pentru priceperea lor în dezvoltarea tinerilor.
Țin minte că erau atunci la echipă Nemanja Matić, Wilfried Bony… și ei au venit ca tinere speranțe și vedeți ce cariere au avut.
Te-ai întrebat vreodată cum ar fi arătat cariera ta dacă acel transfer s-ar fi concretizat?
Nu zic că aș fi avut și eu același parcurs precum al lor, dar exista șansa la o carieră poate diferită, pentru că era o rampă de lansare perfectă acolo dacă demonstram.
Sau poate că nu reușeam, nu o să știu niciodată. De aceea am acest regret.
Încă oscilez în privința deciziei de a rămâne sau nu în fotbal și nu m-am hotărât nici în ce postură, administrativă sau tehnică. Voi vedea. Dacă va fi să rămân, cred că am multe de împărtășit din experiența acumulată de-a lungul carierei. Valerică Găman, fotbalist
VIDEO. „Lumini și Umbre”, ep. 12. Momentul critic al carierei lui Alibec: „Ajunsesem la 100kg, am vrut să mă las”
Citește și
