Cristian Geambașu Fotbalul românesc, dezbrăcat din priviri

• Mircea Lucescu și Mihai Stoichiță au ratat știrea retragerii lui Alexandru Mitriță.
• Nu e vorba despre cât de neimportant era Mitriță pentru națională în viziunea celor doi. E ca și cum controlorul de zbor nu se mai uită la ecranul radarului, ci la Top Gun. Că e tot cu avioane! 

Suntem pe Arena Națională. Doi oameni de fotbal cu aer preocupat urmăresc un meci. Meciul este Dinamo-Farul. Cei doi spectatori speciali sunt experți ai jocului de fotbal. Unul este selecționerul Mircea Lucescu, celălalt, Mihai Stoichiță, directorul tehnic al FRF. Top de top.

Camerele nu insistă, dar nici nu surprind vreun dialog între „nea” Mircea și „nea” Mihai. Ceasul arată 21,00, partida stă să-nceapă.

Trecuseră mai mult de 6 ore de când canalele media sportive sau generaliste preluaseră scrisoarea prin care Alex Mitriță își anunța retragerea de la echipa națională. Era un seism, dar de mică adâncime.

Bucătarul știa?

Absurdul situației este amplificat de consternarea și neîncrederea lui Mihai Stoichiță în momentul în care e rugat să comenteze știrea zilei.

Sigur că putea să aibă o opinie și bucătarul lotului care apare în reclama aceea de la Penny, dar părerea directorului tehnic al tuturor echipelor naționale conta cu adevărat. Iar părerea lui este că habar n-avea.

„N-am citit scrisoarea... Eu m-am uitat mai mult la meciuri, de unde să știu de scrisori. Nu vedeți că m-ați lăsat fără cuvinte? De unde să știu despre treaba asta? Eu n-am primit-o! Dacă nu știu de scrisoare, de unde să știu motivul? Atunci, știți dumneavoastră mai bine decât mine? Dați-mi voie să nu cred că își va menține hotărârea asta. La 30 de ani?”

Totuși, despre ce vorbeau? Despre introducerea lui Kyriakou?

Merg pe varianta că Mihai Stoichiță chiar nu știa. Asta e grav. Se mai întâmplă să pierzi știri.

Dar ca director tehnic al FRF să nu știi despre anunțul retragerii unui jucător totuși important de la națională e ca și cum supraveghetorul de zbor a lăsat avioanele în plata Domnului, în timp ce el se uită la Top Gun cu Tom Cruise. Că e tot cu avioane.

Comic este că deși venise la meci împreună cu Mircea Lucescu, Mihai Stoichiță nu aflase de la Mircea Lucescu despre retragerea lui Mitriță.

Căci da, Mircea Lucescu știa, fusese sunat pe la ora 3 după-amiaza de Dan Udrea pentru o reacție. Și bineînțeles că nici Mircea Lucescu habar nu avea de decizia lui Mitriță atunci când a fost apelat de colegul meu.

Oamenii serioși nu se ocupă de bârfe ca ziariștii, ei se concentrează pe esența fenomenului.

Efectul dez-informării

Nu impactul discutabil al retragerii de la națională a unui jucător-problemă de 30 de ani este subiectul acum.

Cazul „Mitrigol” (apropo, 4 goluri în 26 de apariții la națională!?) vorbește încă o dată despre un soi de superficialitate deghizată în preocupare profesională.

Selecționerul și șeful tehnic al federației află de la ziariști știrea abandonului fostului jucător al Craiovei. Bun, rău, Mitriță este un personaj, tu, oficial de rang înalt al FRF, trebuie să știi tot ce mișcă. Și să fii cu un pas înaintea tuturor, că altfel miroase a fușereală. Dar totul e pe firul aceleiași logici.

Mircea Lucescu, după ce criticase oportunitatea amicalului cu Canada, își păstra convingerea că Sorescu înscrie meci după meci, iar când se accidenta Louis Munteanu și rămânea fără atacanți nu mai convoca pe nimeni.

De un penny solidaritate

Din interior răzbat șoapte despre lipsa de empatie a selecționerului față de jucătorii la care se renunță în timpul acțiunilor naționalei din cauza accidentărilor sau din rațiuni strict sportive.

Împins de la spate de oameni din anturajul echipei, unii mai tineri decât el cu 50 de ani, să aibă o vorbă bună pentru cei de care se dispensează, ia apoi asupra lui meritele lecției de pedagogie.

Sunt și alte rumori. De genul „Noi (n. red, naționala) avem contract de sponsorizare cu Penny și el (n.red, Lucescu) face reclamă la Lidl!?”. Dar de ce vă mai mirați din moment ce el făcea carieră la Dinamo, dar visa să antreneze Steaua?

Poezie!

Cam așa arată peisajul pe culmile fotbalului românesc. Va fi ratată cu aplauze încă o calificare la Mondiale, pentru că barajul în spatele căruia se ascund toți acum nu va rezista șuvoiului care va veni spre noi.

Și, ca să-l parafrazez pe Casanova Gheorghiță Geolgău, credeți-mă că știu să dezbrac din priviri încă un eșec anunțat de multe baloane de săpun. Poezie pură!