Publicat:
19.11.2025, ora 17:37
Actualizat: 19.11.2025, ora 22:18
- Carmencita Constantin, fostă preşedintă a Federaţiei Române de Gimnastică, a reacționat după imaginile publicate de GOLAZO.ro.
- Acestea o surprind pe antrenoarea Camelia Voinea (55 de ani) în timp ce își agresează verbal fiica, gimnasta Sabrina Voinea (18 ani).
Cazul vine în contextul unor dezvăluiri recente despre abuzuri din lotul național, după ce sportiva Denisa Golgotă a acuzat că ar fi fost hărțuită fizic și psihologic în perioada petrecută în cadrul echipei naționale.
Carmencita Constantin: „Nicio performanţă nu justifică suferinţa unui copil”
Fostă preşedintă a Federaţiei Române de Gimnastică, în perioada 27 iulie 2020 - 25 aprilie 2025, consideră că sportivii de performanță nu ar trebui supuși unui asemenea comportament.
„În calitate de fost preşedinte al Federaţiei Române de Gimnastică, privesc cu profundă îngrijorare şi tristeţe situaţia apărută în spaţiul public privind relaţia dintre sportiva Sabrina Voinea şi mama ei, antrenoarea Camelia Voinea.
Înainte de orice, doresc să transmit empatie şi susţinere Sabrinei. Nicio performanţă, oricât de mare, nu poate justifica suferinţa unui copil, fie ea emoţională sau fizică.
Nu există scenariu în care un copil să fie «format» prin durere.
Este un moment greu şi pentru sport, şi pentru societate, dar este un moment care aduce în lumină o realitate pe care mulţi au preferat să nu o vadă: presiunea enormă, luptele interne ale unor părinţi/antrenori şi limitele pe care unii dintre aceştia nu reuşesc să şi le impună.
Trebuie spus, onest şi clar, că dacă din interiorul familiei nu au existat, in perioada mandatului meu, sesizări, plângeri sau semnale care să ajungă instituţional, capacitatea oricărui terţ – inclusiv a federaţiei – a fost limitată”, a declarat Carmencita Constantin într-un comunicat remis redacției GOLAZO.ro.
Carmencita Constantin: „Un copil secătuit emoţional nu poate să îşi atingă potenţialul maxim”
Constantin și-a continuat discursul:
„Poţi să fii atent, poţi să ai suspiciuni, poţi să observi tensiuni, dar atâta timp cât cei direct implicaţi nu ridică un semn de alarmă, intervenţia rămâne dificilă din punct de vedere legal şi procedural.
Aceasta nu este o scuză, ci o realitate administrativă şi juridică ce trebuie înţeleasă in actualul context, diferit de cele anterioare.
Pe de altă parte, nu pot şi nu vreau să deviez sau minimizez problema agresivităţii din sport.
Nu este o noutate că în multe discipline sportive persistă mentalităţi vechi, în care duritatea este confundată cu disciplina şi în care unii cred, greşit, că performanţa se obţine doar prin frică. Această mentalitate trebuie schimbată. Nu o încurajez, nu o justific şi nu o normalizez.
Performanţa autentică se construieşte într-un triunghi sănătos: Federaţie – Antrenor – Sportiv, în continuă și transparentă comunicare cu părinții, în cazul în care sportivul este minor.
Toate aceste laturi trebuie să fie în echilibru, să se susţină reciproc, să existe încredere, comunicare şi responsabilitate. În lipsa lor, apar dezechilibre, derapaje şi, uneori, tragedii emoţionale.
Ca societate, încă ducem cu noi ideea greşită că «agresivitatea formează caractere», că «aşa se face performanţă», că «aşa era şi pe vremea noastră». Nu, nu este aşa.
Un copil secătuit emoţional nu poate să îşi atingă potenţialul maxim. Un sportiv rănit pe interior nu va ajunge niciodată cu adevărat liber şi performant.
Este momentul să învăţăm, ca naţie, că iubirea, empatia, blândeţea, increderea, respectul şi echilibrul nu sunt slăbiciuni.
Sunt fundaţia unei generaţii sănătoase. Iar pentru a le putea oferi copiilor noştri, trebuie mai întâi să învăţăm să ne gestionăm propriile frustrări, orgolii, temeri şi demoni interiori.
Dacă nu facem asta, vor exista mereu generaţii de sacrificiu, victime colaterale ale unor răni pe care adulţii nu şi le-au vindecat niciodată.
Acesta este motivul pentru care in perioada mandatului meu am investit in educarea generatiilor actuale de antrenori implementand politicile de safeguarding , deruland serii repetate de instruiri si examinari , fiind convinsa ca doar prin educatie continua putem aduce schimbarea !
Eu cred în sportul românesc. Cred în copiii noştri. Cred în antrenorii care îşi respectă meseria şi în părinţii care învaţă să fie susținători ai copilului, nu sursă de presiune. Cred că putem evolua, dar pentru asta trebuie să începem prin a privi adevărul în faţă, cu responsabilitate şi cu dorinţa sinceră de schimbare.
Sabrina merită sprijin. Merită respect. Merită vindecare. Şi merită să ştie că responsabilitatea nu este a ei”, a concluzionat fosta șefă FRG.
În filmările apărute, Sabrina Voinea apare la antrenament, la paralele, sub supravegherea mamei sale.
După mai multe încercări nereușite, gimnasta izbucnește în plâns și spune repetat că nu mai poate continua: „Mami, nu mai pot! Mă dor coatele!”
În imagini se poate vedea cum Camelia Voinea se apropie amenințător, în timp ce copilul încearcă să se îndepărteze speriat.
Citește și
