Publicat:
11.07.2026, ora 18:57
Actualizat: 11.07.2026, ora 18:59
- A doua parte a interviului pe care Cătălin Cîrjan l-a dat pentru GOLAZO.ro.
- Căpitanul lui Dinamo vorbește despre familie, sacrificii, cum și-au dedicat părinții viața pentru ca el să reușească în cariera de fotbalist.
- Când a plâns din cauza faptului că n-a fost convocat la națională, dar și cum a reacționat când a îmbrăcat tricoul primei reprezentative.
- Pe final spune și cum vede acest sezon pentru Dinamo, ce planuri de viitor are și ce mesaj are pentru suporteri.
După copilăria în alb-roșu și povestea banderolei de căpitan, Cătălin Cîrjan vorbește în partea a doua a interviului acordat pentru GOLAZO.ro despre anii petrecuți la Arsenal, accidentările care i-au schimbat cariera, credința care l-a ținut în picioare și sacrificiile făcute de familie pentru ca visul lui să devină realitate.
Un dialog despre omul din spatele fotbalistului și despre momentele pe care puțini le-au văzut.
Erai un copil când ai plecat la Arsenal. Cum a fost pentru tine atunci când ai văzut că această dorință de a deveni fotbalist vine la pachet și cu momente de singurătate, să mai stai și departe de familie, chiar dacă părinții au fost cu tine?
A fost foarte dificil! Din acest punct de vedere, cu familia, nu am avut vreo problemă, pentru că au fost mereu alături de mine. Am stat împreună în Anglia și le datorez totul! Fără ei n-aș fi ajuns la acest nivel. Sunt momente foarte grele, dar când iubești ceea ce faci treci peste toate și te bucuri de ceea ce faci.
Îți mai aduci aminte de prima seară în Anglia?
Eram la hotel cu tatăl meu. Mergeam la hotel și apoi la antrenamente. Acea primă săptămână nu a fost foarte bună, pentru că am avut prima accidentare la genunchi. A fost un moment greu pentru mine și nu pot spune că-mi aduc aminte de el cu bucurie în suflet.
„Accidentările au fost cele mai grele momente din viața mea”
Ce îți trecea prin cap când ai ajuns la porțile celor de la Arsenal?
Nu m-am gândit la asta. M-am gândit doar că trebuie să intru pe teren și să fac ceea ce știu, să joc fotbal și să mă bucur de asta. Asta m-a și ajutat să rămân la Arsenal pentru foarte mult timp.
„Enjoy the game” e mesajul lor. Cum sună asta atunci când se vorbește atât de mult despre marketing și business?
E dificil când te gândești la asta, dar acel mesaj mă ajută cel mai mult să rămân cu picioarele pe pământ și să fac ceea ce iubesc. De asta ne-am apucat, ca să ne bucurăm de fotbal. Chiar dacă sunt foarte multe la mijloc, presiune și multe lucruri în jurul fotbalului, încerc să revin la aceeași idee: „Enjoy the game”.
Au fost momente în care ai plâns și nu a știut nimeni? Poate după accidentările pe care le-ai avut, pentru că e dureros.
Nu doar după accidentări. Au fost foarte multe momente. Accidentările au fost cele mai grele momente din viața mea, dar și în timpul sezonului e greu. Muncesc și îmi doresc să fac ceva cu Dinamo. Cum am spus și sezonul trecut, mi-am dorit să câștig trofee, mi-am dorit să mergem în cupele europene. Sufăr foarte mult când nu reușesc ceea ce îmi doresc.
Te învață mai mult durerea decât victoria?
Cu siguranță, pentru că în viață trecem prin astfel de momente. Așa s-a întâmplat și cu mine. Am avut perioade grele și perioade mai puțin grele. Am continuat să muncesc, iar Dumnezeu a aranjat lucrurile.
„Niciodată n-am simțit că fotbalul îmi scapă printre degete”
Au fost momente când ai spus că fotbalul îți scapă printre degete?
Nu! Niciun moment! Chiar și când am avut acele accidentări, când am stat un an și jumătate pe bară, gândul meu a fost să revin și să-mi îndeplinesc visul. Asta m-a ajutat foarte mult.
Cum era Cătălin Cîrjan, cel care nu putea juca fotbal?
Era tot cu gândul la fotbal, 24 din 24. Făceam totul ca să mă pot reface, de dimineața până seara, alături de familia mea. Era visul meu și al familiei mele și nu puteam să-l las să-mi scape printre degete.
Cum îți construiești identitatea asta de a fi mereu cu gândul la performanță?
Cum am spus și mai devreme, acesta este visul meu și iubesc să fac asta din tot sufletul! Nu m-aș vedea făcând altceva.
Ești credincios?
Foarte!
Te-ai gândit că unele lucruri s-au întâmplat așa pentru că așa a vrut Dumnezeu?
Întotdeauna m-am gândit așa. Chiar și în privința accidentărilor și a tuturor momentelor dificile. Toate m-au adus în punctul în care sunt astăzi și, fără ele, n-aș fi ajuns aici.
Ce înseamnă părinții pentru tine?
Cum am mai spus-o, le datorez totul. Au lăsat totul doar ca eu să pot să-mi îndeplinesc visul. Îi iubesc și le mulțumesc pentru tot!
Le-ai făcut vreo promisiune la care încă lucrezi, atunci când ai plecat în Anglia?
Nu! Așa este stilul nostru. Părinții ne-au învățat să nu spunem cuvinte foarte mari. Tata îmi spunea mereu: muncă, nu vorbe. Asta mi-a rămas în cap și nu sunt genul care să facă promisiuni.
Sunt sacrificii pe care le-au făcut ca tu să ajungi unde ești?
Da! Sunt foarte mari! N-au avut niciun concediu timp de 20 de ani și au stat după mine prin cantonamente, meciuri și turnee. Când a fost să plec în Anglia, au lăsat serviciul și tot ce aveau. Sunt sacrificii foarte mari, pe care nu mulți le-ar fi făcut.
Ce făceau părinții tăi în Anglia?
Și acolo părinții mei au fost totul pentru mine! Au fost bucătari pentru mine, tata a fost maseur, șofer, antrenor, totul pentru ca eu să-mi îndeplinesc visul. Și în acest moment fac aceste lucruri, pentru că îmi doresc să ajung la cel mai înalt nivel.
„Părinții mi-au spus că trebuie să fiu un om bun și apoi un fotbalist bun”
Ce nu știu oamenii despre Cătălin Cîrjan?
Cred că știu cam totul! De fiecare dată am spus că, pentru mine, fotbalul este totul. Viața mea este despre fotbal și familie. În rest, nu fac prea multe.
Dar cine este omul din spatele fotbalistului? Cum e Cătălin Cîrjan în afara terenului?
E greu de spus, pentru că mă concentrez foarte mult pe fotbal. Îmi doresc să fiu cunoscut ca un om bun și asta este cel mai important. Părinții mi-au spus că trebuie să fiu un om bun și apoi un fotbalist bun.
Și dacă dispare fotbalul, cine este omul? Ai ști care este direcția lui?
Nu știu sigur, dar cred că este un familist convins. Îmi place să petrec timpul cu familia mea, cu soția mea și cu fetița care abia aștept să vină. Asta aș spune: un familist convins.
Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o? Răbdarea, poate?
Da! Nu doar în perioada accidentărilor, ci și în campionat. Câteodată se întâmplă să nu meargă lucrurile, poate un meci sau două, dar știu că munca va da întotdeauna roade. Sunt sigur că Dumnezeu îmi dă răbdare.
Peste 30 de ani, când copilul sau nepotul te va întreba cum a fost Cătălin Cîrjan, fotbalistul, ce îi vei spune?
Nu-mi place să spun eu ceva despre mine. Îmi place ca lumea să o facă, dar cred că îi voi spune că am fost un fotbalist care a dat totul în fiecare zi. Asta fac și vreau să fiu amintit ca cel care a dat totul.
Unde și-a pierdut Cătălin Cîrjan zâmbetul de copil, despre care tatăl său spunea că e ca al lui Ronaldinho?
Odată cu greutățile pe care le-am avut, cu prima accidentare, la 14 ani. Mi-a fost din ce în ce mai greu să zâmbesc cum o făceam. Am luat viața în piept de la o vârstă fragedă și atunci a început să-mi dispară zâmbetul.
Ce nu le-ai spus niciodată părinților tăi?
Le-am spus totul, mereu! Avem o relație extraordinară și n-am ascuns niciodată nimic de ei.
Ai o relație specială cu fratele tău. V-ați făcut vreo promisiune unul altuia?
Am o relație extraordinară cu el. Nu ne-am făcut vreo promisiune, dar ne-am dorit să nu ne certăm niciodată și să fim mereu împreună, orice ar fi. Vreau să-i mulțumesc pe această cale pentru că, în momentele grele, este primul care mă sună. Mă ajută să trec peste ele, alături de părinții mei și de soția mea.
Cum se va schimba Cătălin Cîrjan, tatăl? Deja ai intrat într-o nouă etapă.
Deocamdată nu simt nicio responsabilitate în plus și cred că trebuie să simt asta pe pielea mea. Îmi doresc foarte mult să fiu un părinte responsabil și să-i arăt pașii potriviți copilului meu.
„Nu regret că am rămas la Dinamo”
E mult schimbat Cătălin Cîrjan față de cel care a venit la Dinamo?
Foarte mult! Au fost doi ani extraordinari pentru mine și simt că am crescut mult, nu doar ca jucător, ci și ca om, ca persoană. Cred că tot ceea ce se întâmplă în viață este cu un motiv. Dumnezeu aranjează lucrurile ca să putem crește și să devenim mai puternici.
Ai regrete?
Nu! Nu cred. Toate se întâmplă cu un scop.
Nici oferta de la Metalist?
Nu! A fost o ofertă reală, am avut actele în față. A fost și cu un an înainte, de la Sturm Graz, și n-am vrut să merg. Simțeam că nu e momentul pentru mine și că pot să câștig ceva cu Dinamo. Am simțit că trebuie să dau mai mult clubului și din cauza asta n-am plecat.
E ceva care îi lipsește lui Cătălin Cîrjan pentru a face următorul pas?
Clar! Până la 40 de ani, când te lași de fotbal, e tot timpul ceva care lipsește. Nu suntem perfecți. În fiecare zi vin la antrenament ca să pot fi mai bun decât am fost în ziua precedentă. În plus, în fiecare zi sunt lucruri noi de învățat.
Până la 40 de ani?
Așa îmi doresc! Am zis 40 de ani, dar îmi doresc să joc cât mai mult. Exemplul numărul unu pentru mine este Cristiano Ronaldo. E un jucător care a dat totul pentru fotbal și așa îmi doresc să fiu și eu.
„Am plâns când n-am fost la Euro și nu a știut nimeni”
A fost o dezamăgire faptul că n-ai fost la Euro?
Foarte mare! Mă întrebai mai devreme de momentele în care am plâns și nu a știut nimeni. Cred că acela a fost unul dintre ele. Avusesem un sezon foarte bun și nu mă gândeam nicio secundă că nu voi fi acolo, dar așa s-au întâmplat lucrurile. Ca să dau un exemplu, nu am fost la Euro, iar după două luni am debutat la naționala mare cu domnul Mircea Lucescu.
Ai avut vreo explicație? Ți s-a spus ceva?
Nu! Nici în ziua de azi n-am vorbit cu nimeni. E un caz încheiat și nu vreau să mai vorbesc despre asta.
Ce simte un copil care a visat la cariera de fotbalist când îmbracă tricoul echipei naționale?
Un vis devenit realitate. Cred că orice copil care se apucă de fotbal, în orice țară din lumea asta, își dorește să ajungă la echipa națională. Îmi doresc să fiu acolo la fiecare acțiune și să dau mult mai mult României.
Cum a venit vestea convocării pentru tine și pentru părinții tăi?
Și acum îmi amintesc că eram acasă și m-au sunat de la club să-mi spună că sunt convocat. A fost uimitor și am rămas mut pentru câteva momente. Le-am spus și părinților, iar apoi toată concentrarea mea s-a mutat pe ceea ce urma.
E pregătită Dinamo pentru un sezon cu un trofeu sau cu o calificare în cupele europene? Mai ales că poate fi și ultimul tău sezon aici, pentru că asta îți dorești și tu.
Îmi doresc foarte mult să câștigăm ceva! În anii trecuți am tot vorbit despre lucrurile astea și despre faptul că ne dorim foarte mult să câștigăm. Din păcate, nu am putut. Anul acesta mi-am dorit să schimbăm puțin abordarea și să lăsăm doar ce se întâmplă pe teren să vorbească.
Ce crezi că poate face diferența la Dinamo, de la speranță la certitudine?
În ambele sezoane am avut momente foarte bune, când am fost aproape să rămânem pe poziții avansate. În acest sezon s-au făcut niște greșeli în play-off. Trebuie să fim mai uniți și să facem lucrurile mai bine în meciurile importante. Asta cred că ne poate aduce mai aproape de obiectivele noastre.
Ce îi lipsește vestiarului acum, când intri în el? Mai multă încredere? E pregătit pentru mai mult?
Cred că toți băieții știm acum ce înseamnă Dinamo. La început cred că a fost dificil pentru toată lumea. Nu e ca și cum ai juca pentru alt club, cu tot respectul pentru toate cluburile. Știi că e diferit la Dinamo, cu atâția oameni în tribune.
„Fiecare critică constructivă o iau pozitiv”
Care crezi că este cea mai importantă schimbare de când ești la Dinamo?
Din punctul meu de vedere, fiecare sezon a fost reușit. Obiectivele noastre au fost... În primul sezon ne-am dorit locurile 7-8 și am intrat în play-off, iar nimeni nu se aștepta. Apoi am terminat pe locul 4. A fost o îmbunătățire de la an la an. Nu o văd ca pe un eșec, dar anul acesta suntem pregătiți pentru mai mult.
Mai sunt 10 minute până la primul meci al sezonului. Intri în vestiar. Ce le spui colegilor?
Să aibă încredere în ei! Asta este cel mai important. Să aibă încredere în ei și în munca pe care am depus-o în această perioadă. Am muncit foarte mult și cred că a venit momentul să ne bucurăm și noi, și suporterii noștri.
Atunci când se vorbește despre tine în analizele de la televizor se spune că nu ai forță fizică. Cum percepi această critică?
Muncesc foarte mult pentru asta. Se vede că sunt mai mic de înălțime, dar dacă ne-am uita pe testele fizice s-ar vedea că stau bine. Muncesc în fiecare zi pentru acest lucru. Totuși, iau fiecare critică constructivă în mod pozitiv și încerc să văd lucrurile așa cum sunt.
Ce faci după meciuri? Te analizezi?
După meciuri merg acasă și nu prea pot să dorm. Mă uit la meci și încerc să-mi fac propria analiză, apoi mă uit și la părerile celorlalți de la televizor. Când sunt mai răutăcioși, nu o mai fac. Da, unele opinii sunt mai răutăcioase și nu vreau să le comentez.
E grea viața de fotbalist?
Da! E grea. Iubim ceea ce facem și nu putem să ne plângem. Sunt momente mai frumoase, mai urâte, dar trebuie să trecem prin toate și să ne ridicăm de fiecare dată când cădem.
Ce le promiți fanilor pentru acest sezon?
Vom da totul, indiferent de ce va fi, și vrem să ne îndeplinim obiectivele, să fim în primele trei locuri. Îi așteptăm alături de noi.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
