Publicat:
15.11.2025, ora 12:58
Actualizat: 15.11.2025, ora 12:58
- Enes Sipovic s-a născut când războiul stătea să înceapă în Bosnia. A fost copilul războiului.
- Fostul campion cu Oțelul și-a amintit ce a trăit la Sarajevo: „Lângă locul în care se odihnea tata, a explodat o grenadă”.
- Spune că nu a rămas afectat, dar are și acum coșmaruri, la 35 de ani. Părinții săi au fost mai traumatizați.
După Adnan Guso, căruia i-a murit în brațe un copil lovit de grenadă, alt bosniac, Enes Sipovic, povestește pentru GOLAZO.ro momentele înfiorătoare ale dezastrului care le-a sfâșiat țara.
Dacă fostul portar, ex-Craiova și Dinamo, era mai mare în timpul conflictului, împlinind 50 de ani în această lună, stoperul care cucerea cândva titlul Ligii 1 la Oțelul era atunci un băiețel de 4-5 ani. Născut în 1990, este considerat copil al războiului.
Ce a trăit Sipovic când era mic: „Așteptam în fiecare zi să aflăm dacă au murit sau nu”
Enes, ce îți mai amintești de război?
Am vorbit și cu părinții mei despre ce s-a întâmplat și ei se mirau de câte știam. Îmi spuneau că mi-a povestit cineva.
Dar tu ai trăit totul.
Văd și acum chestia asta în cap. Tata se juca cu mine, cu niște mașinuțe, și o vedeam pe mama cum plânge, fratele tatălui plângea și el. Apoi ne-am strâns cu toții în brațe. După aceea, țin minte că i-am văzut pe tata, unchiul și mulți vecini cum se duceau pe stradă, doar că nu știam unde.
Ai aflat?
După zece ani, mi-am dat seama unde s-au dus, pentru că linia de război era la doar 5 kilometri de casa noastră. Așteptam în fiecare zi să aflăm dacă au murit sau nu. Auzeam zgomote de gloanțe și de grenade. Îmi aduc aminte că a căzut o grenadă foarte puternică lângă casă, dar norocul nostru a fost că nu a explodat. S-ar fi dus jumătate de oraș. Sunt lucruri urâte, pe care voi le vedeți în Ucraina. Eu le-am văzut cu ochii mei. Să vă mai zic ceva.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Sipovic are coșmari noaptea. Mama printre gloanțe
Spune-ne!
În armată, când ai frați, unul merge pe linia războiului, celălalt acasă. Unchiul meu era pe linia de front, iar tata era lângă copilul lui să se odihnească. Lângă locul în care se odihnea tata, a explodat o grenadă aproape de noi, lângă geam. Și geamul a căzut peste noi.
Ce-ați făcut?
Ne-am băgat toți în baie. În cadă, apa strânsă era roșie, pentru că cineva fusese rănit, apoi vezi cada plină de sânge. E ca un tatuaj în creierul meu, așa îmi aduc aminte.
Mă trezesc câteodată noaptea și o văd pe mama cum aleargă printre acele lumini de la gloanțe. Incredibil! - Enes Sipovic, fost fotbalist bosniac Enes Sipovic
„Părinții mei au suferit foarte mult din cauza războiului”
Te-a afectat.
Nu. Atunci nu înțelegeam, dar părinții mei au suferit foarte mult. Tata are și acum probleme din cauza războiului. A văzut niște imagini și niște lucruri pe care n-ai fi dorit să le vezi. E greu să trăiești cu asta. E foarte greu! E ca un film horror!
Cum vezi imaginile din Ucraina?
Parcă n-am învățat nimic și ne-am obișnuit cu războiul. Parcă n-am învățat nimic din istorie. Ne-am obișnuit. Oamenii sunt foarte ușor manipulați acum, e acest capitalism și e foarte ușor să manipulezi. Cine folosește aceste lucruri, de ce și cum, pur și simplu nu-i interesează.
Probabil că au avut sau nu dreptate, dar mai bine stai la masa tratativelor zece ani decât să omori atâția oameni. Câți oameni au murit în Rusia, Ucraina, Palestina? E o manipulare mare - Enes Sipovic, fost fotbalist bosniac Enes Sipovic
„Dintr-o dată, bum! Nu mai sunt prieten cu Vlad pentru că el e sârb, și eu bosniac”
Cu ce a rămas Bosnia după acest război?
Cu multe răni, amintiri urâte. Eu, ca persoană care nu știam cum era viața în fosta Iugoslavie, am aflat de la părinții mei.
Ce ți-au spus?
Tata a făcut atunci armata în Belgrad, pentru că așa era legea. Mi-a povestit o dată cum s-a urcat el într-un tramvai și, dintr-o dată, mergea după o tânără (n.r. îndrăgostit). Mergea după ea, stație cu stație, până când și-a dat seama că era cu cinci stații după casa lui. A fost o viață frumoasă.
Și apoi…
În ziua următoare a început războiul. Nu mai sunt prieten cu Vlad pentru că el e sârb și eu bosniac. Cred că lucrurile astea au fost cumva ascunse în acei oameni și, printr-un semnal, bum!
„Suntem aici doar să fim și să trăim. Sclavi moderni”
Ar mai putea exista război între Serbia și Bosnia?
Acum e foarte greu. Ca să faci un război, îți trebuie bani. Aici nu sunt. Doar dacă sunt interese. Suntem o țară care nu decide foarte mult. Suntem aici doar să fim și să trăim. Nu pot să spun că suntem sclavi moderni, dar pare că muncim pentru altcineva. Iar politicienii, în loc să ajute țara, pare că fac altfel. Parcă fac invers.
Te-ai gândit să părăsești Bosnia?
Nu. Le-am spus și colegilor mei, că dacă au posibilitatea să plece undeva și să câștige bani, să se întoarcă. Pentru mine, Bosnia e o țară frumoasă, are tot ce vrei. Are munte, râuri, lacuri, ieșire și la mare, are istorie. Dacă intrați în Sarajevo, e multă cultură. Un fel de back in future, intrați în Austro-Ungaria. E o liniuță și apoi treceți în timpul otoman.
Într-o sută de metri ai biserică ortodoxă, sinagogă și moschee. Frate, nu faci asta într-un oraș care urăște! Orașul ăsta chiar iubește lumea. Sarajevo e multicultural, Sarajevo îi acceptă și pe sârbi, și pe croați, și pe români, pe toți - Enes Sipovic, fost fotbalist bosniac Enes Sipovic
„Toate războaiele au început aici. Princip l-a ucis pe arhiduce la Sarajevo”
Și Primul Război Mondial a început aici.
Așa este. Toate războaiele au început aici. Primul Război Mondial a început aici când Princip i-a ucis pe arhiduce (n.r. Franz Ferdinand al Austriei) și pe soția sa. Dacă vă duceți acolo, sunt pașii pe unde a fost el, este și muzeu. E o parte din istoria noastră mai urâtă. Îl urăsc pe Gavrilo Princip și poate că mă duceam acum să-mi scot certificatul de naștere în Viena. Hahaha! Am rămas în Sarajevo. Am glumit.
VIDEO. Enes Sipovic, clipe de șoc povestite pentru GOLAZO.ro
Citește și
