- FCSB a pierdut cu Steaua Roșie, 0-1, într-un meci în care campioana României a avut superioritate numerică mai bine de o oră.
- Fără idei, fără curaj și ambiție, într-o oră FCSB a reușit o singură bară, venită ca urmare a unei insistențe a lui Cisotti.
- Ngezana continuă sezonul de coșmar, gafă după gafă, iar campioana arată că dependentă doar de sclipirea lui Olaru.
FCSB a jucat o oră în superioritate numerică, dar eliminarea lui Tebo Uchenna n-a simplificat deloc jocul pentru FCSB.
Paradoxal, avantaje care ar fi trebuit să o elibereze în joc, de fapt au blocat-o. I-au stins lumina.
Meciul a arătat că FCSB nu știe să gestioneze momentele în care adversarul e rănit. A jucat bine până la eliminare, era 0-0 pe tabelă atunci, dar FCSB a cedat încă o dată în Europa League, acum cu Steaua Roșie Belgrad, 0-1.
FCSB, captivă într-o dependență riscantă de Darius Olaru
FCSB respiră și trăiește și azi doar prin căpitanul ei, Darius Olaru. Când forma lui scade, jocul se prăbușește.
Chiar și departe de nivelul sezonului precedent, tot el a aprins singura scânteie importantă a primei reprize: a urmărit, a „ciupit” mingea în minutul 27, l-a scos din meci pe Uchenna și a produs acel roșu care putea schimba tot. Instinctul, insistența și riscul pe care și le asumă mereu țin echipa la suprafață.
Greșește multe pase, dar o face pentru că e singurul care încearcă lumina: pasa dificilă, ideea grea, varianta cu potențial de pericol.
Valentin Crețu a arătat limitele unei reveniri fără ritm
Pentru Valentin Crețu timpul nu s-a comprimat, s-a întins dureros. Lipsit de ritm, intră pe teren ca după o hibernare: un singur meci complet în 2 luni și jumătate, doar 90 de minute în 2 luni și jumătate, toate la cu Young Boys.
A fost depășit frecvent, ușor driblat, surprins cu mingi în spate de tandemul Ivanic–Elsnik. S-a salvat o dată, fix înainte de pauză, când a blocat șutul care scria 1-0 al lui Arnautovic, moment în care altruismul adversarilor i-a oferit timp ca să revină.
Dar o intervenție salvatoare într-o repriză nu poate machia vulnerabilitatea continuă.
Thiam și Lixandru nu au existat
Mihai Lixandru a fost greoi, fără realizări, fără idei. Aproape fiecare minge s-a terminat cu pasă înapoi sau minge pierdută.
Nici Thiam nu e nici soluție pentru a-l înlocui la nevoie pe Bîrligea, nici înlocuitor credibil pentru lipsa de formă a lui Cissotti.
De fapt, așa cum e azi Cisotti, în nici 3 minute a avut cea mai mare ocazie a campioanei României lovind bara, după ce i-a „suflat” o minge lui Seol.
Ngezana își continuă sezonul de coșmar
Tot ce a făcut bine în prima repriză când a părut singurul stâlp clar din apărarea FCSB s-a spulberat după pauză. Pasa direct la adversar a fost a lui: mingea pierdută direct, apoi trecerea pe sub centrare și, inevitabil, golul înscris de brazilianul Bruno Duarte.
Tot el îl lasă în minutul 77 pe Ivanic singur cu Zima, care a mai păstrat campioana în joc cu o intervenție incredibilă.
Pentru stoperul din Africa de Sud nu mai e accident izolat, e un șir: prea multe meciuri stricate în acest sezon. Când stoperul tău devine generator de reseturi pentru adversar, orice superioritate numerică e inutilă.
Mai bine în inferioritate :)
Cu FC Basel, FCSB a fost echipa obligată să lupte în 10 oameni, dar a arătat inimă, idee, curaj, a jucat, a înscris, a fost periculoasă și aproape să smulgă un punct.
La Belgrad, în 11 la 10, acel FCSB a dispărut. În loc de joc plin de ambiție și curaj n-a arătat decât multe pase greșite, mingi aruncate spre nicăieri, mingi care n-au însemnat nimic în fața gabaritului, organizării și taliei sârbe.
Totul a devenit pradă ușoară. Un fotbal fără claritate, fotbal fără construcție, un fotbal aruncat în oală, unde doar adversarul a știut să amestece.