- Gică Craioveanu (57 de ani), fost internațional și jucător al Universității Craiova, a analizat șansele României la barajul din martie pentru CM 2026.
- În plus, a vorbit și despre provocările carierei sale și despre cum a luat drumul Craiovei, în deterimentul lui Dinamo.
Gică Craioveanu a evoluat pentru Universitatea Craiova între 1991 și 1995 și pentru echipa națională între 1993 și 1991, cu 26 de selecții.
Gică Craioveanu: „Dacă rămâne domnul Lucescu, avem șanse și mai mici”
Acum, la peste 27 de ani distanță de la ultimul meci al României la un Campionat Mondial, Gică Craioveanu, care a și evoluat în acea partidă, 0-1 cu Croația, e de părere că Mircea Lucescu ar trebui înlocuit.
„Aș vrea, dar din păcate este foarte dificil. La modul cum jucăm și ce dinamică avem, șansele sunt reduse.
Am văzut meciul cu Bosnia-Herțegovina. Nu vreau să fiu lipsit de respect, dar cred că dacă rămâne domnul Mircea Lucescu, avem șanse și mai mici.
Ne trebuie un suflu nou, un alt tonus, ca măcar pentru 2030 să avem șanse de a ajunge iar la un Campionat Mondial. Ne trebuie repede o schimbare de mentalitate”, a declarat Gică Craioveanu, pentru flashscore.ro.
FOTO. România - San Marino 7-1, ultimul meci din preliminariile CM 2026
Posibilii adversari ai României pentru semifinala barajului din martie:
- Italia
- Turcia
- Danemarca
- Ucraina
Gică Craioveanu: „Dinamo mi-a oferit 15.000 de dolari la semnătură”
Fostul internațional a povestit și de ce a ales Universitatea Craiova în 1991, deși Dinamo a venit cu o ofertă mult superioară, iar tatăl său ținea cu Steaua.
„Am ajuns la Craiova după un meci al lotului B al României, disputat pe fostul «23 August». Era un meci la care veneau cei din anticamera naționalei. Așa se făcea pe vremea aia. În urma acelui trial eu am fost ofertat de Universitatea Craiova, iar Gabor Gerstenmajer a ajuns la Dinamo.
Hai să îți spun ceva aproape secret. Dinamo m-a vrut și pe mine și mi-a oferit suma de 15.000 de dolari la semnătură. Eu, oltean get-beget, m-am dus la Universitatea Craiova, unde am luat 1.000 de dolari. Dar niciodată nu am regretat alegerea făcută!
Eu aveam sânge alb-albastru, la Slatina aproape toată lumea fiind suporter al Craiovei. Toată lumea mai puțin tatăl meu și încă vreo câțiva. Asta e haios și completez întrebarea ta cu o extensie de răspuns.
Tata a ținut cu Steaua mereu. El întotdeauna m-a vrut la Steaua, dar eu m-am încăpățânat să vin la Craiova. Tata spunea că și dacă dau patru goluri într-un meci cu Steaua, ar fi fost fericit ca Steaua să câștige acel meci cu 5-4”, a mai spus Craioveanu.
Întrebat cu ce antrenori și coechipieri s-a înțeles cel mai bine, acesta a răspuns:
„Victor Pițurcă și Ilie Balaci. De departe cu cei doi m-am avut cel mai bine. Ilie Balaci a ținut enorm la mine. Îi eram ca un copil de suflet. Am fost colegi de apartament la Severin, și cu Gugu.
Ei erau antrenori la Drobeta și când începuse să fie rău cu banii, nu aveam bani de chirie și m-au luat cu ei în apartament. Marian Bondrea este un alt antrenor căruia îi sunt recunoscător. El mi-a pus primul banderola de căpitan pe braț, la Universitatea Craiova”.