Publicat:
10.07.2026, ora 17:33
Actualizat: 10.07.2026, ora 18:18
- Lionel Messi (39 de ani) s-a calificat, cu selecționata Argentinei, în sferturile CM, după victoria, scor 3-2, în fața Egiptului.
- Novak Djokovic (39 de ani) joacă semifinala de la Wimbledon, cu Jannik Sinner, după victoria din partida, de 5 ore și 15 minute, contra lui Auger-Aliassime, scor 7-6 (12/10), 3-6, 6-3, 6-7 (4/7), 7-6 (10/4).
- GOLAZO.ro face o analiză a performanțelor celor două superstaruri în meciurile amintite mai sus. Toate detaliile, în rândurile următoare.
Chiar dacă planeta e conectată la Campionatul Mondial de fotbal, nu trebuie uitat că, simultan, se desfășoară două mari competiții sportive în lume: turneul de Mare Șlem de la Wimbledon și Turul Franței la ciclism.
Dacă în a doua competiție lucrurile sunt aproape tranșate, Tadej Pogacar având un avans de 2 minute și 42 de secunde față de rivalul Jonas Vingegaard, care însă nu trebuie scos din ecuația victoriei finale, pentru trofeul de la Wimbledon se luptă Djokovic, Sinner, Zverev și Arthur Fery. Djokovic – Sinner se va juca astăzi, după partida dintre Fery și Zverev.
Cine a alergat mai mult?
Sârbul a trecut de Felix Auger-Aliassime în sferturi, iar după partida de peste cinci ore (5 ore și 15 minute) a declarat: „Mi-ar plăcea să port juca și eu 90 de minute”, făcând referire la meciul dintre Argentina și Egipt, câștigat de sud-americani cu 3-2.
GOLAZO.ro a pornit de la aceste cuvinte și vă invită să vedeți cine face efort mai mare în timpul unei partide, Messi sau Djokovic.
Sigur, logica ne spune că să petreci pe un teren, fie el de dimensiuni mai mici, e mult mai obositor decât o oră și jumătate pe un gazon cu suprafață mai mare, dar e și adevărat?
Număr de kilometri parcuși
Chiar dacă Djokovic a fost pe teren cu 3 ore și 45 de minute mai mult decât Messi, distanța totală parcursă de cele două staturi e surprinzătoare. Iar asta și datorită naturii celor două sporturi – tenisul bazat pe puncte relativ scurte, cu pauze între ele, iar fotbalul în care e necesar să fii într-o constantă mișcare -, dar și a diferențelor suprafețelor terenurilor.
Mercedes-Benz Stadium din Atalanta, unde s-a desfășurat optimea dintre Argentina și Egipt, măsoară 105 metri lungime și 69 lățime. Terenul central de la Wimbledon are „doar” 23,7 metri lungime și 8,2 lățime.
În cazul lui Messi, datele oficiale arată că acesta a parcurs 8,275 kilometri în partida în care a înregistrat un gol și o pasă decisivă, grație cărora Argentina a mers în sferturile CM.
Datele adunate în dreptul lui Djokovic, din partida sa cu Auger-Aliassime, arată că sârbul a parcurs doar 3,55 kilometri, mai puțin decât jumătate din cei alergați de Messi.
Câți metri au fost parcurși în sprint?
E de notorietate faptul că foarte mulți kilometri din cei parcurși de Messi într-o partidă, sunt, de fapt, în mers. Pe când, la tenis, e practic imposibil să câștigi puncte doar mergând.
Datele oficiale spun că argentinianul a sprintat, având o viteză de peste 20 km/h, pe o distanță de 506 metri. În cazul lui Djokovic, cifra e dublă! Acesta a parcurs aproximativ 1.181 de metri, sprinturi cumulate pe distanțe scurte. Aproape 34% din kilometri pe care Djokovic i-a străbătut în partida cu Auger-Aliassime au fost în sprint!
Tenis sau fotbal? Unde e mai mare efortul?
Dacă tipul de efort, dimensiunea terenurilor, distanțele parcurse sunt diferite la tenis și fotbal, așa sunt și momentele de odihnă.
La această ediție a Mondialului a apărut și mult dezbătuta „pauză de hidratare”, dar, până la ea, fotbaliștii aveau un singur moment oficial de respiro, și anume pauza de 15 minute dintre reprize.
Jucătorii de tenis, pe de altă parte, se odihnesc la fiecare două ghemuri, începând cu al treilea al fiecărui set, 3,5,7 etc, câte 90 de secunde, iar între seturi au o pauză de 2 minute.
Minutele în care s-a jucat efectiv în partidele disputate de Messi și Djokovic arată așa: 56 de minute de joc efectiv în Argentina – Egipt, 53 minute în partida dintre sârb și Auger-Aliassime. Deci cei doi au avut, ca momente cumulate de respiro, cifre complet diferite.
Messi s-a odihnit în cele două pauze de hidratare din reprize, adică șase minute, în pauza de 15 minute, plus în mai multe momente din cele 55 de minute (n.r. partida a avut 90+11 minute), când partida a fost întreruptă din diverse motive (n.r. faulturi, intervenții VAR etc).
Djokovic, pentru că tenisul e un sport al intervalelor, a petrecut aproximativ 4 ore și 15 minute „în pauză”. Fie că vorbim despre pauza dintre ghemuri, seturi, pauza medicală luată în primul set, ștergându-se cu prosopul, mergând spre linia de fund, pregătindu-se să servească.
Câte kilograme au pierdut cei doi?
La toate aceste cifre trebuie luate în calcul și temperaturile la care s-au disputat cele două partide. Contrar așteptărilor, la Londra, la ora partidei lui Djokovic, erau cu doar 3 grade mai puțin decât în Atalanta, Georgia, atunci când Messi juca împotriva egiptenilor. 31, respectiv 34 de grade Celsius.
În plus, arena Mercedes-Benz a avut acoperișul închis, iar puternicele sisteme industriale de climatizare ale stadionului au coborât temperatura la nivelul gazonului la 29 de grade. Djokovic a jucat în plin soare.
Prin transpirație, având în vedere condițiile explicate mai sus, Messi a pierdut maximum doi litri de apă din corp, iar, din pauzele de hidratare și cea dintre reprize, a putut să refacă deficitul cu aproximativ un litru.
Sârbul, însă, s-a aflat într-o continuă goană după a-și reface fluidele din corp. Novak a pierdut între 6,8 și 7,5 litri, dar, grație pauzelor mai dese, a putut acumula 5 litri, rămânând într-un deficit evident.
De altfel, Messi a părăsit terenul din Atalanta cu aproximativ un kilogram mai puțin, în timp ce Djokovic a fost mai slab cu 2,5kg după partida cu Auger-Aliassime. Motivul? Un blocaj fiziologic cunoscut sub numele de „rată de golire gastrică”.
Intestinul uman poate absorbi doar aproximativ 1,0–1,2 litri de lichid pe oră în timpul efortului fizic. Deoarece rata de transpirație a depășit, oră după oră, capacitatea de absorbție a stomacului, un deficit net a fost absolut inevitabil pentru Novak.
5 ore de tenis sau 1 ora și jumătate de fotbal?
Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să înțelegem tipurile de efort diferit pe care-l depun cele două legende, Messi și Djokovic.
Messi: Efort aerobic („cu oxigen”)
Exercițiul aerobic este o activitate de intensitate scăzută până la moderată pe care o poți menține pe o perioadă lungă de timp, deoarece inima și plămânii tăi pot face față cererii de oxigen, conform fifa.com.
- Cum funcționează: corpul tău folosește un flux constant de oxigen pentru a transforma carbohidrații și grăsimile în energie. Deoarece aportul de oxigen este constant, mușchii tăi nu rămân rapid fără combustibil.
- Senzația: respiri mai greu, dar nu ești complet fără suflu. Probabil ai putea purta o conversație.
- Exemple din viața de zi cu zi: joggingul, ciclismul, înotul.
Djokovic: Efortul anaerob („fără oxigen”)
Exercițiul anaerob este o activitate de intensitate ridicată și durată scurtă, în care cererea de energie depășește capacitatea organismului de a furniza oxigen prin fluxul sanguin, conform IBM SlamTracker.
- Cum funcționează: deoarece plămânii nu pot pompa oxigen către mușchi suficient de repede pentru a satisface cererea imediată și explozivă, organismul activează un sistem de rezervă. Acesta se bazează pe surse de energie deja stocate direct în interiorul mușchilor (cum ar fi glicogenul și ATP-ul). Sistemul îți poate asigura energie doar pentru eforturi scurte și intense, înainte ca un produs secundar, numit acid lactic, să se acumuleze, provocând acea senzație familiară de „arsură” musculară și forțându-te să încetinești ritmul.
- Senzația: efort maxim, care te lasă fără suflare. Nu poți vorbi, inima îți bate cu putere, iar mușchii obosesc rapid.
- Exemple din viața de zi cu zi: ridicarea greutăților mari, sprintul de 100 de metri, ruperile de ritm repetate în alergare.
În timp ce Messi se bazează pe o bază aerobică cu vârfuri anaerobice, adică argentinianul, aproape 8% dintr-un meci, merge sau se află în alergare ușoară, iar apoi rupe ritmul pentru 4-5 secunde, Djokovic face un alt fel de efort.
Sârbul, din momentul în care servește și până se termină punctul, fie că durează 5 secunde, fie că e un schimb de 30 de mingi, se mișcă având viteză maximă.
Dacă punctul e scurt, atunci mușchii săi se bazează în întregime pe energia stocată fără oxigen (sistemul anaerob alactic).
Dacă un schimb de mingi se prelungește la 20 sau 30 de secunde, acesta trece la sistemul anaerob lactic, motiv pentru care mușchii lui încep să „ardă”.
Frecvența cardiacă a unui jucător rămâne ridicată (adesea între 140 și 170 bpm) pe perioade continue într-un meci de 90 de minute. Messi a ars aproximativ 1.500 de calorii în timpul partidei cu Egipt.
Djokovic, pe de altă parte, a ars între 3.500 și 4.000 de calorii pe durata meciului cu Aufer-Aliassime, în rafale scurte de efort maxim. A repetat aceste explozii timp de 5 ore și 15 minute, timp în care a avut și 180 bpm puls.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
