Publicat:
08.05.2026, ora 17:53
Actualizat: 08.05.2026, ora 17:53
- Fostul câștigător de etape în Turul Italiei și Tour de France, Robbie McEwan (53 de ani), dezvăluie care e favoritul său pentru Il Giro 2026.
- Australianul mizează pe talentul lui Isaac del Toro pentru câștigarea unui Mare Tur ciclist, dar nu crede că acesta va fi în 2026.
- Giro d’Italia, una dintre cele mai spectaculoase competiții din ciclismul mondial, revine între 8 și 31 mai. Ediția din acest an poate fi urmărită live pe Eurosport, precum și în direct și la cerere pe HBO Max.
Caravana Il Giro 2026 a pornit astăzi, din Bulgaria, la drum. Cea de 109 ediție a celebrei curse de ciclism italiene a debutat cu etapa de 147, dintre Nessebar și Burgas. După cele trei etape din țara vecină, Il Giro va ajunge pe pământ italian, la Catanzaro.
GOLAZO.ro a stat de vorbă cu faimosul Robbie McEwan, fost câștigător a 12 etape în competiția italiană și victorios în același număr de etape în Tour de France, care a prefațat marele Tur pentru presa din România. Acum expert Eurosport, australianul va face parte la fiecare pas din caravana Il Giro.
Robbie McEwan: „Favorit absolut”
Salut, Robbie. Știam că Turul Italiei va fi văduvit de prezența lui Tadej Pogacar. Nu-i avem la start nici pe João Almeida, Richard Carapaz și Mikel Landa. Își pierde un pic din panaș Il Giro?
Da, turul pierde ceva din competitivitate. Mai ales în absența lui Almeida. Pentru mine, el este cea mai mare lipsă. Ar fi putut fi un adversar redutabil pentru (n.r. Jonas) Vingegaard. Fără el, Vingegaard devine favoritul incontestabil. Dar partea bună este că se creează o luptă fascinantă pentru podium și pentru primele cinci locuri.
În spatele lui Vingegaard, există un grup mare de cicliști la un nivel foarte similar. Îl consider pe Giulio Pellizzari cel mai puternic dintre ceilalți — l-aș plasa ca probabilul vicecampion — dar după el, plutonul este incredibil de echilibrat: Adam Yates, Jai Hindley, Thymen Arensman, Ben O’Connor, Michael Storer, Geraint Thomas, și sunt foarte curios să văd cum se va descurca Egan Bernal, având în vedere recuperarea sa recentă și forma în creștere.
Deci Vingegaard favorit absolut?
Da, fără îndoială. A participat la șapte sau opt Tururi Mari și nu a terminat niciodată în afara primelor două locuri, cu excepția cazului în care propriul său coechipier l-a învins. Doar Pogačar l-a învins cu adevărat. Dar cursa încă nu s-a disputat — sunt peste 3.300 km de la Bulgaria până la Colosseum. Se pot petrece multe. Zile proaste, accidente.
În comparație cu edițiile anterioare, acest Giro pare să aibă mai puține ascensiuni emblematice. Cum afectează acest lucru cursa?
Sunt mai puține cățărări celebre și mai puține etape de munte, dar cele incluse sunt extrem de dificile. În loc de una sau două etape „regine” evidente, există patru care ar putea pretinde toate acest titlu. Acest lucru ar trebui să creeze o cursă mai dinamică. Unele etape vor favoriza evadările, cu lupte pentru clasamentul general, iar altele chiar ar putea rearanja complet clasamentul.
Chiar și cu mai puține cățărări legendare, avem totuși Jaufenpass, Blockhaus și câteva ascensiuni care nu au mai fost folosite de zeci de ani — sau niciodată. Urcările devin emblematice datorită modului în care le parcurg cicliștii și s-ar putea să descoperim unele noi care merită să revină.
Robbie McEwan: „Isaac del Toro va cîștiga măcar un Mare Tur”
Apropo de Blockhaus. Etapa a 7-a, de la Formia la Blockhaus, are 244 km, cu o cățărare de 13.6 km pe o înclinație de 8.4%. O adevărată întoarcere în trecut, atunci când etapele erau foarte lungi. Cum afectează psihologic cicliștii această distanță? Favorizează ea urcătorii puri sau „motoarele diesel”?
Cicliștii cu experiență în etape foarte lungi — „motoarele diesel” — s-ar putea descurca mai bine, deși aproape nimeni din plutonul modern nu a mai concurat în etape atât de lungi. Wout Poels este unul dintre puținii care își mai amintesc de ele. Va fi brutal.
Unii cicliști preferă etapele lungi, deoarece cele scurte și explozive nu le convin. Alții o vor detesta. Distanța ar putea fie să-i sperie pe toți și să-i determine să adopte o abordare conservatoare, fie să producă o zi epică care să modeleze clasamentul general. Cred că Vingegaard va viza această etapă pentru a prelua controlul asupra Giro-ului.
Etapa a 10-a include o probă contracronometru, pe plat, de 42 km. Ar putea afecta serios speranțele cățărătorilor puri la clasamentul general sau săptămâna finală, extrem de solicitantă, din Dolomiți poate compensa pierderea de timp de la contratimp?
R: Cățărătorii puri s-au îmbunătățit considerabil la probele contracronometru, chiar și pe teren plat. Pe o distanță de 42 km vor pierde totuși timp, dar nu în proporții catastrofale. Iar etapele de munte care urmează oferă numeroase oportunități de a recupera distanțe, dacă acești cățărători sunt suficient de puternici.
Îmi place faptul că există o singură probă contracronometru — 42 km este aproape prea mult, dar le oferă cicliștilor care se bazează pe probele contracronometru șansa de a câștiga timp înainte de munții serioși. Traseul pare bine echilibrat: toată lumea are șansa de a-și folosi punctele forte.
Aminteai de cățărătorii care devin din ce în ce mai buni în probele contracronometru de pe plat. I-am văzut pe Vingegaard și pe Pogačar antrenându-se pentru sprinturi. Ce părere ai despre faptul că cicliștii de clasamentul general participă la sprinturi?
Și-au dat seama cât de importante sunt secundele de bonus. Trebuie să sprintezi nu doar la sosirea etapelor, ci și pentru bonusurile intermediare. Mai ales în Turul Franței. Chiar și cățărătorii puri rareori termină singuri — de obicei, trebuie să învingă unul sau doi rivali. Așa că se antrenează pentru acel sprint. Pogačar poate face totul, ăsta avantajul său față de Vingegaard. Dar, în acest Giro, nu cred că Vingegaard va avea nevoie să sprinteze prea mult — va face ravagii la sosirile în vârf și în proba de contratimp.
Robbie, să ne imaginăm puțin în viitorul ciclismului. Pe ce tineri cicliști îi consideri viitori câștigători ai marilor tururi?
Cred că Isaac del Toro e unul dintre ei. Bine, el ar fi trebuit să câștige Giro-ul de anul trecut. Mi-ar plăcea să aud ce s-a discutat în mașina echipei în acea zi. A fost năucitor. Paul Seixas este numele mare despre care vorbește toată lumea și e pe cale să participe la primul său Tur. Și el are potențial de a câștiga mari întreceri în ciclism.
Pellizzari progresează constant. Florian Lipowitz a demonstrat deja multe. Ciclismul „întinerește”, cicliștii sunt identificați devreme, tineri, și antrenați ca profesioniștii înainte chiar de a ajunge părăsi rândurile juniorilor. Se apropie un val întreg de tinere talente. Trebuie să ne bucurăm de el.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
