Publicat:
05.11.2025, ora 23:51
Actualizat: 06.11.2025, ora 00:34
- În 1969, după 12 ani petrecuți la Steaua, Emeric Ienei trăia ultimele momente ca jucător în vestiarul echipei.
- La finalul turului de campionat 1968/69, Steaua, care era campioană en-titre, se afla la retrogradare. În ședința de analiză cu conducătorii, Ienei a avut atitudine de lider.
Emeric Ienei, unul dintre cei mai mari antrenori din istoria fotbalului românesc, s-a stins din viață, miercuri, 5 noiembrie, la vârsta de 88 de ani.
Emeric Ienei a jucat 12 ani la Steaua
Ienei a rămas înscris cu litere de aur în istoria Stelei București, după ce a condus echipa armatei spre câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986, în urma unei finale memorabile cu Barcelona, încheiată 2-0 la penalty-uri, la Sevilla.
Însă drumul său spre legendă a început pe teren, ca jucător. Născut pe 22 martie 1937 în Agrișu Mare, Arad, Emeric Ienei și-a început cariera la UTA Arad, după care a jucat 12 ani pentru CCA/Steaua București, între 1957 și 1969, câștigând trei titluri de campion și patru Cupe ale României.
Mijlocaș cu profil defensiv, Ienei și-a câștigat respectul fanilor prin stilul său elegant, tehnic și calm pe teren.
Emeric Ienei, final tensionat ca jucător la Steaua
Finalul carieriei de fotbalist are o poveste aparte. În 1969, după un campionat dezamăgitor, Steaua a decis să întinerească lotul, iar veteranii Emeric Ienei (32 de ani) și Gheorghe Constantin (37 de ani) urmau să fie trecuți în rezervă.
Nu era însă o despărțire obișnuită, pentru că amândoi erau figuri respectate și apreciate în fotbalul românesc. Astfel, Ienei și „Profesorul” Constantin au ajuns să joace împreună în liga secundă din Turcia, la Kayserispor, echipă care fusese înființată în 1966.
Transferul a survenit într-un moment tensionat la Steaua. La finalul unui tur de campionat dezamăgitor, cu echipa clasată pe locul 11 din 16, conducerea clubului a convocat o ședință între jucători, antrenori și oficiali pentru a analiza motivele regresului campionilor en‑titre.
Emeric Ienei a fost o voce puternică și ca fotbalist în vestiarul Stelei
Potrivit ziarului Sportul din 13 ianuarie 1969, ședința a fost marcată de reproșuri legate de „viața boemă” a unor fotbaliști și de pierderea spiritului de sacrificiu care consacrase clubul în anii anteriori.
Printre cei care au avut curajul să vorbească deschis s-a numărat și Emeric Ienei, considerat unul dintre puținii „jucători recunoscuți prin sobrietate și integritate” din lotul Stelei de atunci.
„Sportul” mai scria că Ienei și ceilalți lideri din vestiar precum Constantin, Creiniceanu și Hălmăgeanu „au exprimat fără echivoc acele realități intime care grevează nu numai echipa Steaua, ci întreg fotbalul românesc”.
În același timp, articolul indica o ruptură tot mai vizibilă între generații, veteranii, precum Ienei și Constantin, simțeau că atmosfera profesională se erodează, iar antrenorii Ștefan Covaci și Ștefan Onisie nu mai aveau autoritatea de altădată.
În retur, Steaua a încheiat campionatul pe locul 4 , în spatele echipelor UTA, Dinamo și Rapid. Militarii au salvat sezonul prin câștigarea Cupei României.
Emeric Ienei a fost transferat la Kayserispor în locul lui Sorin Avram
Conform publicației „Sportul”, Emeric Ienei și Gheorghe Constantin au fost transferați la Kayserispor în locul golgheterului Sorin Avram, care fusese criticat dur pentru indisciplină și transferat ulterior de la Steaua la Farul.
Oficial, fostul atacant Sorin Avram n-a primit acordul de transfer pentru că nu împlinise 30 de ani. Avea doar 26 de ani și era internațional cu 12 selecții.
Pe atunci, fotbaliștii români nu puteau pleca în străinătate decât în cazuri excepționale și doar cu acordul clubului, federației și, bineînțeles, al autorităților comuniste.
Practic, jucătorii erau lăsați doar în țări considerate „non-occidentale” sau în ligi mai puțin prestigioase.
Fostul fotbalist al Stelei, Iosif Vigu, coleg cu Emeric Ienei, a explicat pentru GOLAZO.ro că „pe vremea aceea doar jucătorii cu pile politice se puteau transfera în străinătate. Ienei juca mijlocaș, dar pe finalul carierei a fost reprofilat fundaș central”.
Ne-au lăsat să plecăm în Turcia pentru că eram jucători la final de carieră și ni se dădea o șansă. Nu am primit prea mulți bani acolo, dar oricum era mai bine decât în România. În 1969, jucam pe teren de zgură. Nu ne rupeam genunchii, pentru că știam să ne protejăm și nici nu băgam alunecări, că nu avea rost Emeric Ienei (declarație pentru Prosport.ro, în 2011)
Întoarcerea la Steaua și începutul carierei de antrenor
După două sezoane petrecute la Kayserispor, 1969-70, 1970-71, perioadă în care a jucat 30 de meciuri și a marcat 4 goluri, Emeric Ienei și-a încheiat cariera de fotbalist la 34 de ani.
În 1972, Ienei a revenit la Steaua, de data aceasta ca secund al lui Gheorghe Constantin, care prelua rolul de antrenor principal. Această colaborare avea să fie începutul unei cariere strălucite pe banca tehnică.
Performanțele lui Emeric Ienei ca antrenor
Ulterior, Emeric Ienei avea să devină unul dintre cei mai de succes tehnicieni din fotbalul românesc, câștigând cu Steaua șase titluri de campion, patru Cupe ale României și Cupa Campionilor Europeni în 1986.
De asemenea, Ienei a antrenat echipa națională a României în două perioade: 1986-1990 și ianuarie–iunie 2000, conducând-o la Campionatul Mondial din 1990, din Italia, și la Campionatul European din 2000, găzduit de Belgia și Olanda.
Între 1992 și 1993, a pregătit și naționala Ungariei.
Citește și
