- Mircea Lucescu a fost cel care, la începutul anilor 2000, a adus la lumină biserica Sfânta Paraschiva din Istanbul, ctitorită de Constantin Brâncoveanu în 1692.
- Il Luce l-a convins pe patriarhul Constantinopolului să o cedeze comunității române în 2004 și a finanțat refacerea ei totală.
- Selecționerul și preotul paroh Sergiu Vlad au povestit pentru GOLAZO.ro transformarea locului în care se strâng românii pe malul „Cornului de Aur”: „E pentru suflet”.
- Reporterii GOLAZO.ro sunt la Istanbul, de unde îți vor oferi cele mai importante informații despre meciul Turcia - România.
Jucăm joi cu Turcia, la Istanbul, un meci esențial, meciul unei generații. Echipa care a calificat România la Euro 2024 vrea să redea României și bucuria unui Mondial, așteptată de aproape trei decenii. De 28 de ani.
Aici, în imensul Istanbul, am descoperit colțul de suflet al românilor, locul în care se reunesc duminica, la slujbă, pe malul „Cornului de Aur”.
Mircea Lucescu a redat lumina bisericii românilor din Istanbul
Biserica Sfânta Paraschiva sau Sfânta Muceniță Paraschevi este biserica noastră de 22 de ani, cedată atunci de Bartolomeu, patriarhul Constantinopolului, comunității ortodoxe române.
Totul datorită lui Mircea Lucescu. El l-a convins pe Bartolomeu să ofere acest lăcaș de cult românilor în 2004, după ce antrenase la Galatasaray (2000-2002) și Beșiktaș (2002-2004).
Și nu doar că a recuperat biserica. A finanțat refacerea ei, a grădinii care o înconjoară, a bibliotecii, a clădirilor din curte. I-a redat frumusețea, a readus-o la lumină.
O biserică ridicată în secolul VI de împăratul roman Iustinian I și ctitorită spre sfârșitul secolului XVII de Constantin Brâncoveanu. În 1692.
Părintele Silviu State era preotul paroh în 2004. După 2009, este aici preotul Sergiu Vlad.
Colțul de suflet al românilor din Istanbul a devenit și colțul de suflet al lui Lucescu în metropola turcă.
Preotul Sergiu Vlad: „Ne-am rugat pentru Mircea Lucescu”. Sănătate și victorie
„Anul trecut, în septembrie, a fost ultima oară pe la noi”, a spus părintele Vlad pentru GOLAZO.ro.
Îl așteaptă pe Il Luce și în această săptămână: „Dacă va avea posibilitatea, va trece un pic și acum pe la biserică, înainte sau după meci.
De câte ori are timp, vine aici. Ultima dată, a fost o vizită scurtă, era în drum spre aeroport. A oprit să se închine”.
Știe de suferința selecționerului.
Am aflat de problemele sale de sănătate. Ne-am rugat pentru el, îl avem permanent în rugăciunile noastre. Sergiu Vlad, preot paroh Sfânta Paraschiva
Preotul se gândește și la iminentul obstacol al lui Lucescu, jocul naționalei cu Turcia: „Îi dorim mult succes, sunt sigur că pregătirea cu echipa va avea efect.
Ne rugăm să depășească acest meci cu bine. Ne dă încredere că va fi un rezultat pozitiv”.
Toată lumea așteaptă cu mare interes acest meci la Istanbul, este foarte important pentru ambele echipe. Va fi 1-0 pentru România, așa am speranță și încredere. Sergiu Vlad, preot paroh Sfânta Paraschiva
Va fi și el în tribune joi, pe stadionul Beșiktaș: „Am reușit să obțin un bilet cu ajutorul echipei de la consulat”.
Lucescu: „Am fost impresionat de părintele Silviu State, de pasiunea lui pentru istorie”
Antrenorul în vârstă de 80 de ani și-a amintit, într-un dialog cu GOLAZO.ro, tot ce s-a întâmplat în urmă cu peste două decenii.
Cum a ajuns la patriarh, cum era biserica la început, cum a refăcut-o și ce înseamnă acest loc sfânt pentru el și pentru români.
„Eram la Istanbul, în primul sau al doilea an al meu la Galatasaray. Ne întâlneam de Paști sau de alte sărbători cu românii de acolo și am fost surprins că se ținea slujba o dată la biserica armenească, altă dată la o biserică grecească…”.
Erau mulți români atunci la Istanbul, plecați din țară după 1990. Mulți erau destul de chinuiți de probleme, știam cât le e de greu. Voiau să aibă o biserică a lor, unde să se strângă la slujbă, în fiecare duminică. Mircea Lucescu, selecționerul României
Locuiau 30.000 de români la începutul anilor 2000 în Istanbul. Astăzi sunt de zece ori mai puțini.
„Am fost impresionat de părintele Silviu State, de pasiunea lui pentru istorie. Și eu eram interesat de tot ceea ce însemna istoria noastră la Istanbul. El a descoperit această biserică Sfânta Paraschiva pe malul «Cornului de Aur», la Haskoy. Mi-a spus că este biserica reconstruită de Constantin Brâncoveanu”.
„Biserica era într-o degradare totală. Iar în grădină erau și șerpi”
Primul pas, întâlnirea cu patriarhul Constantinopolului.
„Prin preotul State, am ajuns la Bartolomeu. Am cerut audiență, ne-am dus împreună și l-am rugat să ne dea nouă această biserică, pentru că grecii aveau peste o sută de biserici pe care nu puteau să le întrețină așa cum trebuie. Bartolomeu ne-a dat-o!”.
Cu patriarhul ne-am văzut de mai multe ori ulterior, am descoperit că ținea cu Galatasaray. Mircea Lucescu, selecționerul României
Comunitatea greacă s-a opus atunci: „De teamă că le luăm biserica, grecii au făcut imediat o construcție acolo și au adus o familie de turci. Dar până la urmă, s-a rezolvat totul în favoarea noastră, a românilor”.
Biserica nu arăta însă bine la acea vreme. Il Luce nu a uitat:
„Era într-o degradare totală. Nu aveau bani să refacă, era și o situație specială, turcii trecuseră cu Erdogan mai spre islamism decât înainte. Și nu au avut grijă prea mult de bisericile care aparțineau de biserica ortodoxă. Nimeni nu investea”.
Bartolomeu ne-a oferit biserica și ne-am apucat de treabă. Primarul din Șișli, cartier care era cât un oraș, ni l-a dat pe arhitectul său armean, ortodox. Și el era foarte legat de Galatasaray. Mircea Lucescu, selecționerul României
Nu era doar biserica. „Am început să refacem și grădina, care era într-o stare teribilă, și șerpi erau acolo! Fuseseră morminte”, spune Lucescu.
Altă problemă rezolvată: „Nu aveam cimitir deloc, câteodată se aștepta o săptămână la cel grecesc sau armenesc. Am obținut o bucată de pământ de vreo trei mii de metri pătrați care s-a transformat în cimitir, un cimitir multietnic”.
Și preotul State, și preotul Vlad s-au ocupat mult să pună în valoare această ctitorie a lui Brâncoveanu. Mircea Lucescu, selecționerul României
Biserica, astăzi. Mică, frumoasă, într-o grădină ca o oază de liniște
Biserica Sfânta Paraschiva se află în partea europeană a metropolei.
La un sfert de oră de Piața Taksim, poate tot atât de podul Galata. Și la 40 de minute de Sultanahmet, zona faimoaselor Hagia Sofia și Moscheea Albastră.
În cartierul Haskoy, aproape de Bosfor, este la capătul unei mici străzi în pantă, înconjurată de un zid de cetate, în stil bizantin, înalt de patru metri.
Înăuntru, grădina e o oază de liniște, cu palmieri, pini și leandri. Biserica, mică, frumoasă, apare la capătul aleii de piatră.
Deasupra intrării de răsărit, o pisanie veche te anunță: „Biserica aceasta, a purtătoarei de credință Sfânta Muceniță Paraschevi, s-a ridicat cu cheltuiala Prealuminatului Domn al Ungrovlahiei, Constantin Basarab Brâncoveanu, la anul 1692”.
Aici e singurul loc în Istanbul unde slujba se ține în limba română.
Printre icoanele din biserică, două au fost dăruite de familia Lucescu, în 2004: una cu Ștefan cel Mare, cealaltă cu Sfinții Martiri Brâncoveni.
Il Luce e o atracție continuă pentru localnici. „De fiecare dată când vine, se adună și vecinii turci. Se strâng imediat, nu vor să-l rateze. Țin mult la el”, povestește părintele Vlad.
„Între 2017 și 2019, când era selecționerul Turciei, ne vizita deseori, deși centrul de pregătire al naționalei era destul de departe, în partea asiatică a orașului. A fost tot timpul alături de comunitatea noastră, de biserica aceasta”.
Lucescu: „Ar trebui să facă parte din itinerariul românilor. Pentru suflet”
Lucescu este legat profund de această biserică din Istanbul.
„De fiecare dată când am timp, trec pe acolo, ajut cât pot și când nu sunt în Turcia și le spun și altora să se ducă”.
E ceva cu care să te mândrești, arată frumos. Nu e impunătoare, dar e intimă, se simte o atmosferă foarte bună, liniștită, senină. Nu te simți copleșit ca la Hagia Sofia. Mircea Lucescu, selecționerul României
Îi invită pe compatrioți să o viziteze: „Această biserică ar trebui să facă parte din itinerariul românilor care merg la Istanbul. Măcar o jumătate de oră, pentru suflet, să se impregneze puțin de această atmosferă”.