Cristian Geambașu Open la mârlănie. Ediția 2025

• US Open împarte premii de 90 de milioane de dolari, care sunt râvnite inclusiv de personaje dizgrațioase ca Medvedev sau Ostapenko.
• Tenisul care promova eticheta și eleganța este doar o amintire incomodă

Tenisul s-a democratizat. Victorie! Sună bine, nu? Aristocraticul, scorțosul și exclusivistul sport cu racheta a devenit o activitate pentru toți. Pentru toți cei care vor să își pună poalele-n cap.

Vorbim aici mai ales de profesioniști, nu de pleziriști. Vă asigur că acolo, printre amatori, se înjură mai puțin decât la US Open și în circuit în general.

Într-un clasament ATP al scandalagiilor, rusul Daniil Medvedev ocupă detașat de mai mulți ani fotoliul de lider. La distanță nu foarte mare, se află compatriotul acestuia, Andrei Rublev.

La fete, vârful ierarhiei este împărțit între letona Jelena Ostapenko și kazaha Yulia Putintseva.

Nu era ma bun embargoul total?

Poate nu întâmplător, aceste clasamente sunt dominate de personaje provenite din țările care alcătuiau fosta Uniune Sovietică. Sau nu din fosta uniune a sovietelor, ci actuala. Vezi tricoul inscripționat cu CCCP (Soviețki Socialițki Soiuz Russia) al lui Serghei Lavrov.

Unii dintre jucători, nu puțini, și-au abandonat cetățenia rusă în favoarea altora mai convenabile. Dar proasta creștere nu o poți lepăda ca pe o piele uzată.

O fi sunând restrictiv, dar nu era mai sănătos ca embargoul pentru ruși și belaruși să fi fost total? Nu doar scamatoria asta de acum cu lipsa steagului. Oricum Maica Rusie îi revendică pe toți și dacă s-au travestit în kazahi, letoni și ce-or mai fi vrut ei.

Este vremea țoapelor. Masculine și feminine

Scandalurile provocate de Medvedev la meciul pierdut în fața francezului Benjamin Bonzi și de Ostapenko la întâlnirea, de asemenea pierdută, cu americanca Taylor Townsend nu vor rămâne în istoria US Open 2025.

Dar întăresc imaginea unui tenis în care eticheta și etica acestui sport, lucruri care îi dădeau în fond un farmec aparte, sunt pe cale de dispariție.

Pagubă-n ciuperci, vor exclama cei care se simt bine în apele promiscuității. Este vremea limbilor slobode, a manelizării globale. Este timpul țoapelor isterice, care azi se răzbună pe rachete. Mâine sau poimâine vor trece la nivelul următor, al violenței fizice și verbale.

Jucătoarele și farfuria

Mai sunt și alte delicii în tenisul contemporan. Bunăoară, s-au înmulțit jucătoarele supraponderale. Blinkova, Anisimova, Townsend, Ons Jabeur, Clara Tauson sunt doar câteva exemple.

Dacă pledezi pentru imaginea tradițională a unor sportive suple, ca pe timpuri, discriminezi. Ești sexist.

Astăzi nu mai ești dizgrațios dacă îți controlezi greutatea și bulimia, ci în acord cu tine însuți. Iar aici vorbim despre sportive de performanță, nu de gospodine care gustă maioneza. Ele au o justificare. Astăzi, greutatea este un număr, nu dovada complicității cu farfuria.

Pseudo copiii de mingi

Copiii de mingi nu mai sunt nici ei ce erau odinioară. Niște copii. În afară de faptul că încep să își reia rolul de servitori ai jucătorilor (postură suprimată de pandemia de COVID-19, ce bine era!), ia prosopul, na prosopul, ține-mi umbrela, adu-mi apa, mulți dintre așa numiții copii de mingi de acum, de la US Open în special, depășesc binișor vârsta tinereții și granița obezității.

De ce? În virtutea ideii accesului neîngrădit la orice activitate al oricui, indiferent de aptitudini, grad de inteligență, vârstă, calități fizice.

Păi, atunci, de ce nu ai voie să mai donezi sânge dacă ai peste 60 de ani? De ce nu poți fi astronaut dacă ai suta de kile și insuficiență cardiacă? Nu ar trebui să rezolvăm și chestiile astea cumva, să ne plimbăm și noi liber șuncile prin spațiu?

Distribuirea bogăției

US Open 2025 a pus la bătaie premii totale de 90 de milioane de dolari. Record absolut printre turneele de Grand Slam. Numai câștigătorii, feminin și masculin, câștigă câte 5 milioane.

Un jucător care a reușit să acceadă pe tabloul principal are asigurați 110.000 de dolari, așa că pe bogatul Medvedev îl va durea fix în coada rachetei zdrobite (de ce nu o dai unui copil înainte să o distrugi?) de amenda de 42.000 de dolari.

La fel ca în toate celelalte lumi, lumea tenisului nu face excepție la distribuirea discutabilă a bogăției. În stratosferă se câștigă fabulos, dincolo de locul 100 începe sărăcia. Poate de aici și depresiile multora, care nu își acoperă cheltuielile cu deplasările, cazările și antrenorii.

Enigme și miracole

În competiția propriu-zisă, fiind prima săptămână de turneu, încă se separă apele. Sinner și Alcaraz par intangibili, la fel Iga Swiatek.

Djokovic însă a părut vulnerabil și a lansat o afirmație enigmatică, pe care lumea se străduie să o deslușească. „Trec prin lucruri despre care nu vreau să știți”. Probleme personale? Traume emoționale? Că astea sunt la modă acum.

Pentru că din punct de vedere sportiv sârbul nu a ascuns că forma lui e departe de nivelul la care s-ar putea bate cu Sinner și cu Alcaraz. Dar lui Sinner nu îi mai este rău de la căldură? Ce miracol s-a întâmplat după Cincinnati?

Imaginația și prozaicul

Deocamdată este bine că turneul a scăpat de Medvedev. Chiar și de Ostapenko. Am mai spus-o, dar nu obosesc să o repet. Ilie al nostru și când făcea circ, o făcea cu stil. Avea haz. Nu mai spun ce arăta când juca tenis.

Oare cum ar fi fost acum un meci cu Năstase tânăr contra lui Alcaraz sau Sinner? Sau, mai înainte, contra lui Federer, Nadal sau Djokovic. Pentru cei care am avut noroc să îi vedem pe toți, merită efortul de imaginație. Te mai hrănești și cu imaginarul. Căci cu prozaicul ne îndopăm zilnic.