Publicat:
13.04.2026, ora 16:46
Actualizat: 13.04.2026, ora 18:08
- La priveghiul de pe Arena Națională, o frază spusă de soția legendarului antrenor a readus în prim-plan legătura specială care a existat între Mircea Lucescu și idolul tinereții sale, Ion Pârcălab.
Moartea lui Mircea Lucescu a lăsat în urmă nu doar un gol imens în fotbalul românesc, ci și o colecție de povești care definesc o epocă.
Ion Pârcălab a fost idolul lui Mircea Lucescu
Una dintre cele mai puternice a fost spusă chiar la priveghiul organizat pe Arena Națională, acolo unde soția sa, Neli, i-a făcut o mărturisire emoționantă lui Ion Pârcălab: „Mircea îmi spunea mereu că dumneavoastră ați fost idolul lui”.
O propoziție simplă, dar care deschide o istorie profundă despre începuturile lui „Il Luce”, despre lupta, ambiția și modelele care l-au format.
Ion Pârcălab, 84 de ani, a rememorat pentru GOLAZO.ro începuturile relației cu cel care avea să devină unul dintre cei mai mari antrenori din Europa.
„Așa este, eu și Mircea Lucescu am fost foarte buni prieteni. De când a venit la Dinamo București l-am luat pe lângă mine. L-am apărat mereu, l-am susținut, i-am spus să aibă încredere în el.
Era greu pentru jucătorii tineri să joace atunci la Dinamo. Nu era ca acum. Bătrânii făceau legea în vestiar. Cei nou-veniți nu erau bine primiți”, a povestit cel poreclit „Săgeata din Carpați”.
Diferența de statut era evidentă. Pârcălab avea deja experiență în prima ligă și debutase la echipa națională.
„Eu când am venit Dinamo, chiar dacă aveam 19 ani, jucasem în Divizia A la UTA, devenisem internațional. Eram mai bun decât cei care erau la Dinamo. În timp ce Lucescu a venit din Divizia B, de la Știința București, nu spunea nimic. Chiar și mie mi s-a mai întâmplat la început să-mi spună unul mai bătrân să-i car echipamentul”, a explicat Ion Pârcălab.
Prietenie legată de sărăcie și ambiție
Dincolo de teren, relația dintre Mircea Lucescu și Ion Pârcălab a fost cimentată de o realitate comună: lipsurile din copilărie.
„Ne-am apropiat ușor pentru că ambii proveneam din familii sărace. Am fost de câteva ori și acasă la el, în Apărătorii Patriei, unde stăteau înghesuiți într-o cameră, cu wc-ul în curte și cu apă de la fântână.
Mircea Lucescu a fost foarte inteligent și îi plăcea enorm fotbalul. A vrut să-și depășească condiția și a reușit prin munca lui să-și facă o carieră de excepție. Nu a cedat niciodată indiferent prin ce greutăți a trecut”.
„Eram concurenți pe post, iar Mircea Lucescu și-a perfecționat piciorul stâng ca să joace extremă stângă”
Concurența directă nu i-a despărțit, ci l-a forțat pe Mircea Lucescu să evolueze.
„Chiar dacă era concurent pe post cu mine și îi plăcea să joace extremă dreapta, cu numărul 7, știa că eu sunt titular și și-a perfecționat lovirea mingii cu piciorul stâng pentru a juca extremă stânga. Acolo se vedea că are loc”, a rememorat Ion Pârcălab.
„Mircea a copiat centrările de la mine. Eu le-am copiat de la brazilieni”
Ion Pârcălab l-a ajutat mult pe Mircea Lucescu să se dezvolte ca fotbalist.
„Rămâneam împreună după antrenament să-l învăț să centreze din alergare cu efect. Mi-a spus de multe ori că mi-a copiat centrările din alergare, dar e meritul lui, pentru că fără talent n-ar fi reușit să devină mare fotbalist.
Și eu la rândul meu am copiat centrările de la brazilieni. Erau acele centrări tăiate spre interior, între 6 și 11 metri, care derutau portarul.
Portarul ieșea să prindă mingea, dar lua efect și se ducea spre atacantul care venea din spate. Așa i-am făcut golgheteri pe Florea Dumitrache și pe Dudu Georgescu”.
Mircea Lucescu, după debutul la Dinamo: „Am centrat «în coardă», ca Pârcălab”
Admirația lui Lucescu față de idolul său, Ion Pârcălab, nu a fost niciodată ascunsă. În cartea „Lucescu”, scrisă de Ioan Chirilă, „Il Luce” povestește momentul debutului din 1963, într-un amical cu Dinamo Pitești:
„La unul din goluri, autor Ene II, am centrat «în coardă», ca Pârcălab. Atunci am auzit de pe margine: «Cine-o fi, mă? N-o fi fra’su lu’ Pârcălab?»”.
Era, poate, cel mai sincer omagiu pe care un elev îl poate aduce mentorului său.
Mircea Lucescu, despre Ion Pârcălab: „E omul de la care am învățat să centrez”
La aniversarea de 80 de ani, în iulie 2025, Mircea Lucescu a întors în timp filmul vieții sale:
„Îmi aduc aminte când eram copil îi dădeam mingile lui Ion Pârcălab, pe stadionul 23 August în derbiurile bucureștene. Îi puneam mingea la corner pentru a centra, negândidu-mă vreodată că după un an, doi voi juca împreună cu el.
E omul de la care am învățat să centrez, am învățat ce înseamnă tehnica centrării, care pe urmă au dus la câteva «Ghete de aur»”.
Pârcălab i-a predat lui Lucescu tricoul său cu numărul 7 la Nîmes Olympique
Un moment mai puțin cunoscut, dar extrem de relevant pentru relația dintre cei doi, s-a petrecut în Franța, la Nîmes Olympique, acolo unde Ion Pârcălab și-a încheiat cariera.
Pe 5 ianuarie 1974, la meciul său de retragere, Pârcălab i-a invitat pe doi dintre cei mai buni prietenii ai săi de la Dinamo: Mircea Lucescu și Cornel Dinu.
„Eu nu mai puteam juca, aveam 33 de ani, mă și accidentasem. La pauză i-am predat lui Mircea Lucescu tricoul meu cu numărul 7”, și-a amintit Pârcălab. Gestul a fost simbolic: idolul îi ceda elevului moștenirea.
„Cei de la Nîmes Olympique au vrut să-l transfere pe Mircea Lucescu. Francezii au și fost la București să discute, dar în cele din urmă transferul nu s-a mai realizat. Nu știu de ce”, a spus Ion Pârcălab.
În volumul „Le stade Jean Bouin, l’âge d’or du Nîmes Olympique” („Stadionul Jean Bouin, epoca de aur a Olympiquei de la Nîmes”, autorii francezi confirmă interesul major pentru Lucescu.
Oficialii clubului îl considerau „o perlă” a lui Dinamo București, capabil să joace pe ambele benzi și deja consacrat la echipa națională. „Il Luce” a fost căpitanul de la Guadalajara.
Mircea Lucescu semnase un contract pe doi ani cu Nîmes Olympique
Prietenia cu Pârcălab a facilitat negocierile, iar un contract pe doi ani era pregătit pentru Mircea Lucescu. Și totuși, transferul nu s-a realizat niciodată.
Versiunile epocii, avansate de francezi, vorbesc despre probleme birocratice - viză, autorizații - dar și despre un context mult mai complicat.
În România acelor ani, sub regimul lui Nicolae Ceaușescu, plecările în Occident erau strict controlate. A existat chiar și un zvon că Lucescu ar fi fost considerat „prea important” pentru a fi lăsat să plece.
Cert este că Nîmes a început sezonul fără el, în timp ce Lucescu a rămas în România, continuând drumul care avea să-l ducă spre legendă.
Regretul lui Pârcălab: „Îmi pare rău că nu i-am spus să nu preia naționala”
La 84 de ani, Ion Pârcălab rămâne cu un gând apăsător:
„Când și-a aniversat împlinirea vârstei de 80 de ani, nu știam că va prelua echipa națională. Îmi pare rău că nu i-am spus: «Ai de toate, ai câștigat trofee, du-te pe Coasta de Azur și bucură-te de familie”.
Dar Mircea Lucescu a ales altceva. A ales să lupte până la capăt.
„El a vrut să termine în glorie și a crezut că poate să califice naționala la Campionatul Mondial. Organismul său n-a mai rezistat însă stresului. Dumnezeu să-l ierte!”, a încheiat Ion Pârcălab, izbucnind în lacrimi.
Mircea Lucescu a fost coechipier cu Ion Pârcălab la Dinamo București în perioadele 1963-1965 și 1967-1970, până în momentul în care Pârcălab s-a transferat în Franța, la Nîmes Olympique.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
