Publicat:
11.04.2026, ora 16:56
Actualizat: 11.04.2026, ora 16:56
- Mircea Lucescu a intrat în istoria Ucrainei pentru cele 25 de trofee cucerite cu Shakhtar și Dinamo Kiev.
- Șase episoade speciale: cum a ajuns la Shakhtar, pasiunea de a forma brazilieni, promovarea tinerilor, războiul psihologic dus în Ucraina, Cupa UEFA cucerită la capătul unui sezon vulcanic și șocanta provocare de la Kiev.
Mircea Lucescu s-a ridicat la cer pe 7 aprilie 2026, la 80 de ani, după 63 de ani dedicați fotbalului, 47 ca tehnician.
A pregătit multe formații, 12 de club și două naționale, România de două ori, dar echipa carierei a fost Shakhtar Donetsk. Iar țara în care a antrenat cel mai mult în străinătate a fost Ucraina, adăugând și Dinamo Kiev.
Mircea Lucescu și ceea ce nu a reușit nimeni în Ucraina
Il Luce a însemnat enorm pentru Shakhtar. A revoluționat gruparea portocalie. Cifrele lui sunt uluitoare:
- Înainte să vină el, în 2004, „minerii” aveau în istoria de 68 de ani un titlu de campioni, 4 Cupe ale Ucrainei (opt cu cele patru în URSS), zero Supercupe ale Ucrainei și zero trofee europene.
- În 12 ani cu el, au câștigat 8 titluri, 6 Cupe, 7 Supercupe și Cupa UEFA.
Întors în Ucraina în 2020, a preluat marea rivală a lui Shakhtar, Dinamo Kiev, primul sezon fiind extraordinar:
- Triplă campionat-cupă-supercupă în 2020-2021.
- Primul titlu al alb-albaștrilor după o așteptare de cinci ani.
- Ultima Cupă a Ucrainei pentru kieveni.
- Primul event campionat-cupă după șase ani.
- Prima triplă titlu-cupă-supercupă după 14 ani.
Lucescu: „Am refuzat Shakhtar de trei ori”. Misiune anunțată și dusă la capăt
Pentru cei 15 ani, jurnalista ucraineană Irina Kozyupa, de la site-ul Tribuna, a găsit șase povești, momente esențiale și performanțe ale românului.
Toate au transformat fotbalul ucrainean, care a prins o altă dimensiune datorită lui.
În primul rând, Kozyupa readuce la lumină cum a venit Lucescu la Shakhtar, de câte ori l-a refuzat pe Rinat Ahmetov înainte de a semna și ce a spus el atunci, la prezentare.
Pe 18 mai 2004, președintele-proprietar l-a anunțat nou antrenor, după ce îl concediase pe germanul Bernd Schuster.
„Sper să-mi duc la capăt misiunea la Shakhtar. Îmi doresc să propulsez Shakhtar printre cele mai bune echipe europene. Aici sunt toate condițiile”, a afirmat tehnicianul la conferința de prezentare.
Lucescu a dezvăluit încă de atunci în Ucraina cine l-a îndreptat spre Donetsk:
„Îmi amintesc când Shakhtar m-a invitat prima dată la Donetsk. La început, am refuzat, dar Gigi Becali, patronul Stelei (n.r. - așa a numit mereu clubul FCSB), m-a convins să merg în Ucraina, ceea ce am și făcut.”
În total, am refuzat Shakhtar de trei ori (n.r. - în perioada 2000-2004, când era în Turcia). A fost întâi Nevio Scala, apoi Valeri Iaremcenko. Și, înaintea mea, Bernd Schuster. Am decis să accept oferta lui Shakhtar, pentru că am văzut în președinte o persoană serioasă, care își dorește cu adevărat o echipă puternică. Mircea Lucescu, în 2004
Primul trofeu, pe 30 mai 2004, 2-0 în finala Cupei Ucrainei cu Dnipro. A devenit ulterior cel mai mare antrenor al istoriei lui Shakhtar.
Și-a dus misiunea la capăt. Cu el, a cucerit Cupa UEFA în 2009 și a depășit de trei ori faza grupelor Champions League: o dată s-a oprit în „sferturi”, în două rânduri în „optimi”.
Brazilia iubită. Lucescu i-a format ca oameni: „Nu puteți sta la masă purtând șepci!”
Pentru antrenor, era limpede de la prima discuție cu Rinat Ahmetov ce plan avea pentru Shakhtar.
„Eu și președintele visam să transformăm meciurile lui Shakhtar într-un spectacol, doream să atragem fani.
Atunci s-a născut ideea de a aduce brazilieni. Sunt jucători deosebiți, dar numai ei oferă spectacol. Dacă aveam alte obiective, am fi inclus argentinieni și uruguayeni”, a povestit Lucescu, potrivit Tribuna.
Atunci l-am convins pe Rinat Ahmetov să-l cumpere pe Matuzalem. Îl consider cel mai bun străin care a jucat în campionatul Ucrainei. I-am explicat președintelui că Matu va fi un exemplu pentru alți brazilieni de clasă. Vin doar la cluburile unde se simt ca acasă. Mircea Lucescu
Când a sosit la Donetsk, Il Luce l-a găsit acolo pe Brandao, unicul brazilian.
În vara lui 2004, Shakhtar l-a cumpărat cu 14 milioane de euro pe Matuzalem, de la Brescia.
A fost primul fotbalist adus de antrenor din țara lui „jogo bonito”.
După el, au venit mulți brazilieni. Iată-i doar pe cei mai importanți:
- Fernandinho - avea 19 ani când a venit la Shakhtar, în 2005, de la Atletico Paranaense (7,8 milioane de euro).
- Jadson - 19 ani în 2005, Atletico Paranaense (5 milioane).
- Willian - 19 ani în 2007, Corinthians (14 milioane).
- Luiz Adriano - 19 ani în 2007, Internacional (3 milioane).
- Douglas Costa - 19 ani în 2010, Gremio (8 milioane).
- Alex Teixeira - 19 ani în 2010, Vasco da Gama (6 milioane).
- Taison - 24 de ani în 2013, Metalist (15,2 milioane).
- Fred - 20 de ani în 2013, Internacional (15 milioane).
- Bernard - 20 de ani în 2013, Atletico Mineiro (25 de milioane).
Fernandinho, Willian, Luiz Adriano, Douglas Costa și Fred au semnat cu mari forțe ale Europei după ce Il Luce i-a modelat.
La Shakhtar, Lucescu a creat conceptul „atac brazilian-apărare ucraineană”, subliniază Irina Kozyupa. Creând „Barcelona est-europeană”.
A redat o explicație a tehnicianului, ce înseamnă să formezi un fotbalist din Țara Cafelei.
„Talentul în fotbal este, în mod cert, foarte important. Dar nimeni nu știe, cu excepția antrenorilor, cât de dificil este să lucrezi cu tineri brazilieni.
Din păcate, nu au o educație generală foarte bună, dacă pot spune așa. De exemplu, capacitatea de a se comporta bine, respectul pentru disciplină, relațiile cu colegii, profesionalismul nu doar pe teren, ci și în viață”.
Am avut multe probleme cu brazilienii, despre care numai eu știu. Dar, pe de altă parte, când le depășești, și apoi ei ajung la cele mai bune echipe din Europa și îți trimit mesaje de recunoștință, ai o mare satisfacție. Mircea Lucescu
A spus și povestea cu șepcile. „Un antrenor ar putea petrece doi ani încercând să-i convingă pe brazilieni să joace pentru echipă, nu pentru propriul fotbal. Și, în același timp, să-i învețe bunele maniere.
De exemplu, să-și scoată șepcile într-un restaurant. Când treceam pe acolo, le scoteam eu șepcile. Una, două, trei. Le spuneam: «Sunteți catolici! Nu puteți sta la masă purtând șepci!». În cele din urmă, m-au impresionat”.
Mereu i-a plăcut să dezvolte tineri: „M-au devorat cu ochii lor, au absorbit tot”
Toți brazilienii transferați de Lucescu în Ucraina erau jucători tineri, cei mai mulți foarte tineri, de 19-20-21 de ani.
Dar antrenorul i-a ajutat și pe puștii ucraineni, nu doar pe sud-americani.
Șase cazuri, printre multe altele:
- Iaroslav Rakitskyi, Dmitro Cigrinski, la Shakhtar. Plus armeanul Henrik Mkhitaryan.
- Ilia Zabarnyi, Vitali Mykolenko, Vladislav Vanat, la Dinamo Kiev.
Dacă la Shakhtar a conturat o echipă „braziliană”, la Dinamo au fost majoritatea ucraineni. La fel, mulți tineri, unii promovați de el, precum Zabarnyi (18 ani) sau Vanat (19).
„Când i-am întâlnit, m-a surprins un moment. Tinerii m-au devorat cu ochii lor, au absorbit tot ce le-am spus. M-au inspirat și ei pe mine. Am văzut ce își doreau, am realizat că putem crește cu ei”, a revelat Lucescu pentru FootballHub.
Din prima zi, le-am spus că nu am nevoie de picioarele lor. Aveam nevoie de mintea lor. Antrenamentul este doar o parte din creșterea unui jucător. Cea mai importantă și mai dificilă muncă este teoria. Am vorbit mult cu jucătorii despre viață, educație, disciplină, respect unii față de alții și față de oameni. Mircea Lucescu
„Îi antrenam și îi educam. Am avut jucători buni, care știau să asculte și să învețe. Au crescut de la meci la meci, de la antrenament la antrenament.
Am creat o echipă foarte bună, care se putea sacrifica pentru a obține rezultatul pe care toată lumea și-l dorea”.
Războiul psihologic provocat de Lucescu: „Bravo, federația!” și căciulă de pământ
Când era la Shakhtar, a dus o luptă feroce cu Dinamo Kiev. Antrenorul a declanșat un război psihologic pentru a-și proteja propriii jucători și a-i dezechilibra pe rivali. În stilul Alex Ferguson sau Jose Mourinho.
Irina Kozyupa reliefează un meci semnificativ pentru presiunea pe care o punea Il Luce.
Pe 6 noiembrie 2006, în etapa a 13-a de campionat, antrenorul a izbucnit pe teren la un duel direct Dinamo Kiev - Shakhtar 1-0.
Arbitrul portughez Paulo Costa i-a eliminat doi jucători, pe Srna și pe Cigrinski, apoi l-a dat afară și pe el.
A ieșit din scenă greu, a întârziat protestând, și-a scos căciula și a aruncat-o pe gazon, ostentativ, urlând în fața unei camere TV: „Bravo, federație, bravo!”. Aluzie la faptul că președintele forului ucrainean era Grigori Surkis, fratele lui Igor, patronul lui Dinamo.
- 3 meciuri a fost suspendat atunci Lucescu și amendat cu 7.000 de dolari.
Am făcut special trucul cu căciula ca să atrag atenția. Nu mi-a plăcut absolut deloc faptul că fratele președintelui lui Dinamo conducea federația. Mircea Lucescu
Lungul sezon 2008-2009. Cu amenințări, demisii refuzate și Cupa UEFA
În 2009, Lucescu i-a oferit lui Shakhtar unicul trofeu european din istoria clubului.
Dar sezonul a început în grupele Ligii Campionilor. S-a înfuriat și a urlat la Pep Guardiola „rușine”, după ce Barcelona a refuzat să returneze mingea la 1-0 pentru Shakhtar în minutul 87, marcând, întorcând jocul și câștigând cu 2-1 în Ucraina.
Il Luce s-a revanșat pe Camp Nou, 3-2, însă a rămas pe locul 3 în Champions, după Barca și Sporting Lisabona.
Un pas înapoi atunci în Europa, retrogradarea în Cupa UEFA, a fost până la urmă excelent pentru român și echipa sa.
La sfârșitul stagiunii, a câștigat Cupa UEFA, 2-1 în prelungiri în finala cu Werder Bremen, la Istanbul. După ce trecuse și de Dinamo Kiev în semifinale.
„Am meritat acea victorie. Bazele ei au fost puse în anii precedenți. L-am convins pe președinte că vom câștiga această cupă.
În vestiar, le-am spus jucătorilor: «Ieșiți pe teren și nu vă întoarceți fără trofeu!»”.
După fluierul final, ceva din interiorul fiecăruia dintre noi a părut să explodeze. A fost o atmosferă de fericire absolută. Și am simțit că mi-am îndeplinit misiunea. A fost un triumf pentru jucători, pentru președintele nostru și pentru fani. Mircea Lucescu
Dar jurnalista de la Tribuna a punctat și că, tot în acel sezon, în toamna lui 2008, fanii lui Shakhtar au afișat un banner amenințător când echipa căzuse pe locul 11 în campionatul intern:
Mircea, ți-ar fi ars casa în Italia! Nu abuza de ospitalitatea ucrainenilor. Mesajul suporterilor lui Shakhtar, în 2008
Lucescu a vrut să-și dea demisia, dar Ahmetov l-a refuzat. La fel cum s-a întâmplat contra Barcelonei lui Guardiola. Altă demisie respinsă de patron.
A șocat când a semnat cu Dinamo Kiev. „Pleacă, Lucescu!”, dar și tripla trofeelor
După 12 ani la Shakhtar, 12 ani de confruntare acerbă cu Dinamo Kiev, între 2004 și 2016, Lucescu a șocat când s-a întors în Ucraina, semnând cu marele „dușman”, în vara lui 2020.
Și cei de la Shakhtar au fost surprinși, însă și mai mult ultrașii lui Dinamo.
Cum au aflat, au protestat, i-au cerut proprietarului Surkis să rezilieze contractul. Cum nu s-a întâmplat, au reacționat meci de meci împotriva antrenorului. Jucătorii l-au acceptat, nu și suporterii kieveni.
Antrenorul îi saluta, ei scandau sau afișau bannere pe care scria clar, în engleză: „Lucescu, go away”. „Pleacă, Lucescu!”.
Totuși, tehnicianul a reușit o mare performanță la echipa alb-albastră.
În primul sezon, 2020-2021, a cucerit toate trofeele în Ucraina: titlul, cupa, supercupa.
Este unicul antrenor campion și cu Shakhtar, și cu Dinamo Kiev.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
