Theodor Jumătate Mircea Lucescu: iubirea de fotbal și dincolo de viață

• Mircea Lucescu are o legătură atât de profundă cu acest sport încât nu se poate despărți de el. 
• Ce mi-a spus antrenorul în 2010, la 65 de ani. Ce mi-a zis în 2025, când a împlinit 80. Și ce mi-a mărturisit fiul său Răzvan.

Putem spune orice despre Mircea Lucescu, putem să-l criticăm, dacă vrem, pentru înfrângeri, pentru ratarea calificării, dar nu-i putem reproșa că nu iubește fotbalul.

O relație eternă

Acest om iubește fotbalul mai mult decât îl iubim noi toți împreună. Are o legătură atât de profundă cu sportul căruia i-a dăruit 63 de ani, 47 numai ca antrenor, încât nu se poate despărți de el.

E o relație pe viață și dincolo de viață. O relație eternă, infinită.

Ați auzit ce voia astăzi! I s-a făcut rău în cantonament și le-a spus tuturor, în timp ce era pe targă, că vrea să se întoarcă la echipă.

Tocmai suferise o tahicardie ventriculară. Chiar dacă exista riscul unui stop cardiac, ar fi vrut să discute tactica la ultimul meci al carierei.

După ce a stat o lună la spital la începutul anului, pentru altă suferință, și mai gravă, a revenit lângă jucători în barajul cu Turcia. Și a urmărit 90 de minute meciul în picioare, la fel ca Vincenzo Montella. Implicat total.

Lucescu, în 2010: „Să mori pe teren e cel mai frumos lucru”

Afecțiunea cardiacă l-a urmărit mereu de-a lungul carierei, a avut preinfarct în 1992, când antrena Brescia, și infarct în 2009, la Shakhtar Donetsk.

A căzut, s-a ridicat și a reluat relația cu fotbalul, fără de care nu poate exista.

Pe 1 decembrie 2010, la 65 de ani, când era tot în Ucraina, îmi făcea o mărturisire tulburătoare, care mă frământă și astăzi.

„Să mori pe teren e cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui antrenor. Aș vrea să mor pe teren. Înseamnă că ai trăit totul în mijlocul luptei”, mi-a spus atunci, într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor.

Acea discuție a plecat de la declarația lui Sir Alex Ferguson, „Sunt prea bătrân să mă retrag”.

Amintind și de dispariția lui Jock Stein, selecționerul Scoției care se stingea în timpul unui meci, pe 10 septembrie 1985, la 62 de ani.

Tot în interviul din 2010, afirma: „Eu și Ferguson suntem nemuritori”. Trei ani mai târziu, Sir Alex s-a retras de la Manchester United și din fotbal, la 71 de ani. Are 84 astăzi.

Il Luce a continuat mult timp după retragerea marelui scoțian.

Lucescu, în 2025: „Simt ca la 40 de ani. Doar corpul obosește, nu și sufletul”

Pe 29 iulie 2025, când a împlinit 80 de ani, am vorbit iar cu el și l-am întrebat de subiectul care mă măcina, despre fotbal, viață și moarte.

„A fost o figură de stil sau chiar simțiți acest lucru, pentru că nu puteți trăi fără fotbal?”.

Înțelept, a răsturnat răspunsul precedent: „Bineînțeles că e o figură de stil. În primul rând, nu m-ar accepta atât de mult timp suporterii, oamenii, jucătorii”.

A continuat însă: „Sigur că se poate întâmpla orice în viață. Gândește-te și la Lobanovskyi! Stein, Lobanovskyi, pe bancă s-au stins”.

Tehnicianul a încercat să lase gândurile sumbre în spate: „Uite ce discutăm noi acum!”.

Uriașul antrenor ucrainean a murit pe 13 mai 2002. Pe 7 mai, s-a prăbușit la marginea terenului, cu atac vascular cerebral, tot în timpul unui joc. Nu și-a mai recăpătat cunoștința în cele șase zile în care inima sa a mai bătut.

Mi-a mai zis: „Simt ca la 40 de ani. Doar corpul obosește, nu și sufletul. Nu se spune că sufletul e nemuritor?”.

Și altă întrebare pentru mine și pentru el: „Cum să mă retrag?”.

Răzvan și ideea tatălui de a se stinge pe teren: „Probabil că așa simte și gândește”

În ziua în care Mircea Lucescu împlinea 80 de ani, vorbeam și cu fiul său Răzvan despre metafora antrenorului care se stinge în locul pe care-l iubește.

Răzvan nu o vedea doar ca figură de stil. Mi-a povestit cum îl observa când nu avea echipă „înainte de a antrena în ultima perioadă. Nu era el, simțeam că, un pic, se scurge”.

Ce crede despre tată: „Oamenii care sunt în acțiune, foarte activi, învățați cu această adrenalină, chiar simt asta. Nu se văd acasă, într-un loc liniștit, depinzând de alții.

Probabil că, pe undeva, așa simte și gândește”.

Mi-a mai dezvăluit ceva: „Cu siguranță, își dorește să fie antrenor încă zece ani. Sunt convins de asta. În final, contează mintea, iar el are o minte foarte ascuțită”.

Înfrângere cu Turcia, dar și îmbrățișarea lui Calhanoglu, la final

Ultimul meci al lui Mircea Lucescu nu va mai fi cel din Slovacia. Va rămâne confruntarea cu Turcia, în barajul pentru Mondial.

Înfrângere, dar și îmbrățișarea nesfârșită a lui Calhanoglu și Montella, cuvintele lui Hakan și Vincenzo.

Cuvinte care înseamnă totul. Recunoașterea sa.